Nu putem să nu fim impresionaţi de performanţele plăcilor grafice high-end. însă, pentru foarte mulţi, zona de performanţe medii este mai interesantă prin prisma preţurilor mult mai mici. Vă prezintam performanţele plăcilor grafice mainstream şi low-end.
A venit momentul să ne aruncăm o privire asupra segmentului mainstream şi low-end, plăci video mult mai bine vândute atât separat, cât şi în configuraţii gata create de către magazinele de calculatoare. Ţinta acestor produse o reprezintă cei cărora jocurile nu le ocupă o mare parte din timpul liber. Prin puterea oferită, sunt suficiente pentru vizionarea unui film HD şi folosirea aplicaţiilor de zi cu zi.
Procedura detestare
Am revizuit testele pe baza cărora evaluăm plăcile grafice. Astfel platforma de test a fost schimbată cu o placă de bază GIGABYTE EP45T Extreme, care suportă frecvenţe ale memoriilor DDR3 de 1900 MHz, setări demne de invidiat ale BlOS-ului, şi care după ultimul update al acestuia, este foarte stabilă. Din configuraţie nu au lipsit memoriile care şi-au făcut debutul în testele anterioare - Corsair Dominator DDR3 la 1800 MHz. Nelipsite au fost şi hard diskurile Raptor la 10000 rpm, iar sistemul de operare Windows Vista Ultimate a fost actualizat la Service Pack 1. Pentru a beneficia de performanţe comparabile, am folosit cele mai recente drivere ale producătorilor, descărcate de pe site-urile acestora. Am utilizat setările standard pe care fiecare driver le aplică la instalare. Se pare că, faţă de ultimele noastre teste, driverele au avut timp să se maturizeze, nemaiexistând de data aceasta nici un fel de probleme, nici la instalare şi nici la rularea benchmark-urilor. Suita de teste pe care o rulam a primit adaosuri în materie de jocuri. Astfel, am păstrat 3D Mark Vantage ca reper, iar pe lângă Call of Duty 4 şi Crysis am adăugat benchmark-uri realizate cu Tom Clancy’s Ghost Recon, F.E.A.R. şi Devil May Cry 4. Devil May Cry a apărut pe Xbox şi pe PS3, iar trecerea la platforma PC s-a realizat cu succes, grafica acestui joc fiind complexă şi destul de „obositoare” pentru plăcile din test. Suita de benchmark-uri a fost rulată de două ori pentru a sesiza eventualele probleme sau diferenţe de rezultate ce pot apărea la prima rulare a jocului. Rezultatul înregistrat a fost tot timpul cel de la a doua rulare.
Consumul
Pentru orice placă grafică, mainstream sau high-end, sursa este un factor foarte important în configuraţia sistemului. Dacă dispuneţi de un PC cumpărat gata configurat şi aveţi o placă video low-end, este recomandat să verificaţi capacitatea sursei dvs. Majoritatea celor incluse pe sisteme sunt de 400-500W. O sursă de 500 W nu va suporta un maxim continuu de 500 W, ci doar vârfuri de tensiune ce ating această valoare. Este recomandată folosirea puterii sursei la maxim 75%. Deci la o sursă de 600 W este recomandat un maxim de 450 W. Ce trece peste această valoare poate duce la uzura rapidă a acesteia. în situaţia în care vă gândiţi ca pe viitor să faceţi un CrossfireX sau un SLI, este bine să luaţi în calcul de acum achiziţionarea unei surse mai puternice. Problemele pot să curgă în valuri de aici încolo: rezultate 3D foarte slabe, jocuri care se blochează, PC-ul se resetează sau se închide fără nici un motiv aparent sau, în cel mai rău caz, sursa se poate arde, trăgând după ea şi componentele PC-ului. Componentele unui PC în care există două hard diskuri, una sau două unităţi optice, eventual un tuner TV şi o placă video low-end au un consum maxim estimat la 300-350W, în funcţie, desigur, şi de placa de bază. Cu o placă video mai performantă este recomandată achiziţionarea unei surse de minim 600 W.
OC: mai mult sau mai puţin necesar
Overclocking-ul este folosit deseori de producătorii plăcilor pentru a fi puţin peste medie. Performanţele obţinute prin over-clocking sunt de câteva cadre pe secundă în jocuri sau de câteva sute de puncte în testele sintetice gen 3D Mark Vantage.
Testele sintetice demonstrează că diferenţe majore sunt doar între chipset-uri video diferite, punctajul modificându-se doar puţin în cazul celor overclock-ate.
CONCLUZIE
La prima vedere, pare un test comparativ între 98ooGT-uri datorită numărului mare de plăci ce domină clasamentul. Am avut parte însă şi de câteva modele 9600GT, precum şi de modele noi de la ATI: Radeon HD4850 cu 1 GB memorie DDR3 şi Radeon HD4670. Ultima, destinată segmentului low-end prin prisma preţului, rivalizează la performanţe cu 9600GT. Se pare că cipurile de la ATI nou-intrate pe piaţă sunt pregătite să detroneze NVIDIA şi din clasamentele plăcilor grafice destinate celor care au posibilităţi reduse de investiţie. Cei care au plăci grafice cu chipset aparţinând generaţiei trecute (aici facem referire la Radeon 3850 şi 3870, prezente în testul nostru) trebuie să fie mai indulgenţi.
Chiar şi în acest context, deoarece performanţa în jocuri este criteriul de alegere (altfel v-aţi rezuma cu succes la un cip grafic integrat), am demonstrat că acesta nu este nici pe departe de neglijat. Cel mai mare impact asupra acesteia l-au avut rezoluţiile de rulare. Astfel, dacă doriţi să rulaţi cele mai noi titluri la rezoluţii de aproximativ 1280 x 1024 sau 1680 x 1050, şansa e de partea voastră. Cifre de aproximativ 30-40 frame-uri pe secundă sunt suficiente pentru rularea în condiţii rezonabile a unui joc. Trebuie totuşi să luaţi în considerare că într-un titlu precum Crysis intensitatea activităţii din unele scene se reflectă într-o scădere bruscă a performanţei, destul de deranjant pentru unii utilizatori (mai puţin răbdători cu propriul sistem). Mai trebuie menţionat că toate plăcile grafice testate dispun de conectori SLI sau Crossfire, după caz, deci ne putem gândi la o soluţie grafică destul de bună pe viitor. Creşterea de performanţă prin folosirea a două plăci în SLI sau CrossfireX este de aproximativ 70-80 de procente, framerate-ul şi punctajele din benchmark-urile sintetice aproape că se dublează.
Popularity: 14% [?]
Singurele lucruri de care aveţi nevoie: un computer cu update-urile la zi şi o placă video compatibilă DirectX 9. Realizarea desktop-ului modern durează doar câteva minute. Pentru început, instalaţi aplicaţia RocketDock ce poate fi găsită 
Ce mai lipseşte acum este desktop-ul 3D. Downloadati Yodm3D de 
Relaxaţi-vă navigând pe internet folosind browser-ul gratuit Mozilla Firefox. Optimizaţi programul pentru a avea viteză maximă. Dacă folosiţi Firefox2, Instalati Fasterfox şi alegeţi Select program from a list. Evident, programul pe care îl alegeţi e Firefox. După ce browser-ul a pornit, apăsaţi butonul InstallNow. Puteţi ajunge la setările pentru Fasterfox folosind meniul Tools/Add-ons. Selectaţi intrarea Turbo Charged de sub Presets pentru a obţine performanţe maxime.
Browser-ul Microsoft este mai „încet” decât competitorul Firefox. Cu toate acestea, puteţi să-l îmbunătăţiţi cu funcţii utile ce vor creşte viteza de download a fişierelor de dimensiuni mari.
Animaţiile Flash, pop-up-urile şi fişierele spyware sunt extrem de supărătoare în timpul navigării pe internet. Addon-ul IE7Pro ţine la distanţă aceste elemente în timpul folosirii Internet Explorer şi adaugă funcţii noi: navigarea folosind gesturi de mouse.
în cazul în care pornirea programelor durează o veşnicie, faceţi hard diskul să lucreze mai repede. îndepărtaţi balastul care reduce viteza şi defragmentaţi hard diskul astfel încât Windows să găsească rapid fişierele. în acest scop, instalaţi CCIeaner şi daţi clic pe Analyze imediat după pornire. La final veţi afla cât spaţiu de stocare a fost eliberat de această unealtă. Repetaţi procesul la intervale regulate de timp. Pentru defragmentare folosiţi Auslogics Disk Defrag. Operaţia se realizează simplu: după instalare şi pornire, alegeţi partiţia dorită şi începeţi defragmentarea apăsând Next. Ţineţi cont că acest proces necesită un timp îndelungat în cazul partiţiilor de dimensiuni mari. Lăsaţi Disk Defrag să acţioneze peste noapte dacă este necesar.
Hard diskurile pot înceta să mai funcţioneze în doar câteva minute. Din acest motiv, este de preferat să folosiţi o unealtă cum ar fi CrystalDisklnfo. Aceasta monitorizează în permanenţă modul de funcţionare al hard diskului şi avertizează din timp în cazul unui eventual crash.
Chiar şi cea mai bună unealtă de tuning nu vă este de nici un folos dacă aveţi un sistem slab din punct de vedere al hardware-ului. Utilizatorii experimentaţi storc şi ultima picătură din procesor prin mărirea frecvenţei de funcţionare a acestuia. în mod normal, profesioniştii nu fac acest pas fără a avea o copie de backup. De asemenea, se ştie că overclocking-ul scurtează durata de viaţă a componentelor hardware.
