Una dintre vechile mele nemulţumiri este legată de standardizare. Nimic nu progresează fără standarde, iar industriile care evită în mod con­stant standardele sunt muribunde. Cei care luptă pentru standarde o fac în speranţa că le pot controla pentru a obţine profit. Ironia este că atunci când jucătorii din industie cad rapid de comun acord în pri­vinţa standardelor, piaţa creşte mai repede, iar ei fac mai mulţi bani decât dacă ar controla standardul.

Unul dintre motivele dezbaterilor permanente este lamentarea inginerilor care spun că standardul X sau Y nu este bun. De fapt, majoritatea standardelor sunt deficitare într-un fel sau altul. Dar inginerii cunosc întotdeauna metodele de ocolire prin care pot corecta aceste defecte.

Avantajele standardizării pot fi exemplificate cel mai bine comparând strategiile Franţei şi ale Statelor Unite privind ener­gia nucleară. Franţa deţine una dintre cele mai impresionante capacităţi de producţie a energiei nucleare din lume, graţie standardizării. Dacă intenţionezi să angajezi pe cineva care a lucrat într-o fabrică şi îl pui să lucreze într-o unitate de pro­ducţie diferită, acesta se integrează perfect pentru că nu trebuie să mai înveţe nimic nou. în Statele Unite, fiecare fabrică are o sarcină anume. Poate fi mai modernă, dotată cu tehnologii mai noi decât în Franţa, dar totul costă mai mult. Angajaţii sunt instruiţi specific şi nu pot fi transferaţi. Este ridicol.

în mediile de business cu standarde puternice, progre­sul este mai rapid, iar companiile care se pliază pe standarde o duc cel mai bine. De exemplu: Olympus şi Sony au influ­enţat constant standardele din industria camerelor foto di­gitale. Iar acest lucru nu a ajutat niciuna dintre companii. Memoria standard folosită iniţial pentru camere digitale era Compact-Flash, migrând apoi către SD. La început, Olympus a încercat să comercializeze un card „smart media”. Când acela nu a mai evoluat, Olympus (împreună cu alt concurent fără succes, Fuji) a început să viseze la memoria xD, un alt nonsens. în timp ce Olympus folosea Compact Flash-ul standard pentru unele dintre modelele sale high-end, iniţia­tivele sale non-standard afectau practic compania, provocând antipatie în rândul clienţilor.
Acelaşi concept este valabil şi pentru Sony, care insistă să folosească Memory Stick-uri, pentru a-i forţa pe clienţi să plătească mai mult. Nimeni nu apreciază că este manevrat pentru a scoate mai mulţi bani din buzunar, iar Sony înre­gistrează o scădere a cotei de piaţă din cauza încăpăţânării sale. Ce mă deranjează pe mine este faptul că aceste com­panii care insistă să folosească memorii nestandardizate nu dau atenţie tuturor acestor nemulţumiri. Companiile care au respectat standardele - Canon, Nikon şi Panasonic - domină majoritatea categoriilor de camere digitale.

Probabil, cel mai bun exemplu de stardarde care au rezultat în mega-afaceri de multi-miliarde de dolari este industria de semiconductori. Toţi producătorii de cipuri se bazează pe standarde rigide şi totuşi în continuă evoluţie. Dimensiunea straturilor de siliciu este standardizată la nivelul tuturor furnizorilor şi producătorilor de echipamente. Acum se trece la procesul de producţie pe 45 nm; nu 42, 43, 48 sau alte numere ciudate. Uneori, standardele se deteri­orează dintr-un motiv sau altul. De exemplu, în cursa pentru o performanţă mai bună a desktop-urilor, noţiunea de mem­orie standard pentru PC a dispărut. De vină sunt pasionaţii de jocuri mâncătoare de energie şi maniacii creşterii frecvenţei. Rezultatul constă în confuzie şi încetinirea pieţei. Mă întorc cu câţiva ani în urmă: când vroiai să asamblezi un sistem, trebuia să cumperi o placă de bază şi un set stan­dard de cipuri de memorie, cum ar fi PC-100. Nu trebuia să cunoşti viteza sau alte detalii, ci doar să rulezi PC-100.

în prezent, a face un upgrade este ca şi cum ai cumpăra cauciucuri pentru o maşină. Fiecare autoturism pare să aibă propriile dimensiuni şi forme specifice, cu diferite modele de jante. în timp ce agreez ideea de a avea o maşină distinctă, nu pot să nu mă gândesc că, dacă toate maşinile ar fi identice, am putea dezvolta o reţea de transport standardizată. Imaginaţi-vă cum ar fi să aveţi o maşină pe care nu trebuie să o conduceţi; o introduceţi în reţea, indicaţi destinaţia, iar drumul se ocupă de rest. Dar acest vis nu va deveni niciodată realitate atâta timp cât vor exista toate aceste maşini nestandardizate. în plus, nimeni nu mi-a explicat niciodată de ce aproape fiecare telefon mobil are o mufă de încărcare nestandardizată. Sau de ce există atât de mulţi conectori USB diferiţi. Dar răspunsul îl ştiu şi singur: pentru a ridica preţurile şi pentru a te face să plăteşti mai mult de fiecare când vrei altceva. Minunat.

Popularity: 8% [?]

Pot afla din denumirea procesorului cât este de performant?

Acum câţiva ani, performanţele procesorului puteau fi estimate destul de exact pe baza frecvenţei de funcţionare a acestora. în prezent, formularea „mai mulţi gigaherţi î nseamnă mai multă performanţă" nu mai este exactă. Principalii producători de procesoare, AMD şi Intel folosesc un sistem de numerotare care descrie schimbările de performanţă în cazul unui anumit model. în principiu, cu cât numărul este mai mare, cu atât mai rapid este un anumit procesor. Astfel, un Core 2 Duo E8200 dispune de două nuclee care funcţionează fiecare la frecvenţa de 2,66 GHz, în timp ce E8400 are două nuclee la 3,0 GHz.

Si AMD foloseşte un sistem care nu trădează frecvenţa de funcţionare. Astfel, Athlon64 3800+ funcţionează la frecvenţa de 2,4 GHz. 3800+ înseamnă „la fel de eficient ca şi un procesor la frecvenţa de 3,8 GHz". în ultima vreme însă, chiar şi AMD a abandonat acest sistem de numerotare pentru procesoarele sale recente. Phenom X3 8650 are, astfel, trei nuclee care funcţionează la frecvenţa de 2,3 GHz, în timp ce Phenom X4 9850 are patru nuclee cu frecvenţa de 2,5 GHz.

Ce semnifică denumiri ca „Wolfdale" sau „Conroe"?

în spatele denumirii comerciale a procesorului, adesea se ascund nume de cod diferite. Astfel, avem procesoare Core 2 Duo „Conroe" şi Core 2 Duo „Wolfdale". Producătorii folosesc denumirile de cod pe durata dezvoltării produsului până când denumirea comercială rămâne definitivă. Pentru specialişti, aceste denumiri dezvăluie tehnologia folosită pentru fabricarea procesorului. Astfel, un model „Conroe" foloseşte tehnologia de fabricaţie pe 65 nm, având 4 MB de memorie cache. Succesorul acestuia, „Wolf-dale" este fabricat pe 45 nm şi dispune de 6 MB de memorie cache.

Care procesoare sunt mai bune: Intel sau AMD?

în acest moment, Intel se află în faţa AMD din punct de vedere tehnologic. Cel mai rapid procesor Intel este în mod evident mai performant decât cel mai rapid procesor AMD. Dar şi mai scump: în cazul procesoarelor quad-core, Intel are şase modele mai scumpe de 3000 de lei. Pe de altă parte, cel mai scump procesor AMD costă doar 700 de lei. Dacă nu foloseşti computerul decât pentru Internet, email şi programe Office, poţi să cumperi un calculator complet cu numai 1000 - 1500 de lei dacă alegi un model cu procesor AMD.

Poţi să pui un procesor nou în calculatorul tău?

Desigur, dar numai dacă procesorul se potriveşte perfect pe placa de bază. Asta deoarece procesoarele folosesc socluri speciale, diferite pentru fiecare model de procesor, în prezent sunt mai răspândite şase modele de socket-uri:

1. socket 478: pentru procesoare Pentium 4 şi Celeron;

2. socket 775: succesorul socket-ului 478, este folosit pentru procesoare Pentium 4, Celeron, Pentium D, Celeron D, Core 2 Duo Core 2 Quad şi Core 2 Extreme.

3. socket 754 şi 939: ambele au fost folosite de AMD pentru procesoarele Athlon64 şi Sem-pron. în prezent nu se mai produc procesoare pentru aceste socket-uri.

4.socket AM2: a fost introdus de AMD ca înlocuitor al socket-ului 939. Este folosit pentru procesoare din familia Athlon64 şi Sempron de ultimă generaţie.

5.ocket AM2+: diferă foarte puţin de socket-ul AM2, astfel că procesoarele AM2 pot fi montate într-un socket AM2+ şi viceversa.

Noile procesoare însă, cum ar fi cele din gama Phenom, rulează mai rapid de pe un socket AM2+. Poţi afla ce soclu foloseşte placa de bază a calculatorului tău citind în manualul computerului sau al plăcii de bază. Dacă PC-ul este mai vechi,este foarte posibil să nu se mai producă procesoare compatibile cu acesta. Dacă te gândeşti la un upgrade, trebuie să ai în vedere că, pe lângă placa de bază, va trebui să mai schimbi şi alte componente, cum ar fi memoria sau placa video. Un procesor performant poate avea nevoie de o sursă de tensiune mai puternică, altfel sistemul (sau în cazul fericit, numai sursa) se va defecta.

Sfarsitul.

Sursa : Computers Bild

Popularity: 26% [?]

Sunt mai rapide procesoarele multi-core?

Nu neapărat, deoarece:

Un procesor single-core cu frecvenţă mare de funcţionare poate fi mai rapid în anumite aplicaţii decât un procesor multi-core cu frecvenţa mai mică.

Software-ul instalat trebuie să fie capabil să folosească tehnologia multi-core. în prezent, puţine programe folosesc eficient puterea oferită de procesoarele multi-core. Optimizarea software-ului pentru procesoare multi-core este dificilă şi costisitoare dar, pentru că majoritatea calculatoarelor actuale sunt multi-core, tot mai multe programe sunt optimizate. Printre programele care exploatează eficient procesoarele multi-core amintim versiunile recente ale programului de arhivare WinRAR şi cele ale programului de editare video DivX. Pe de altă parte, multe jocuri rulează mai bine pe un procesor single-core cu frecvenţa mai mare. Cu toate acestea, deja au apărut jocuri care folosesc puterea de procesare superioară a procesoarelor multi-core. Printre acestea se numără Supreme Commander, Ciysis sau World in Conflict, care rulează mult mai rapid pe procesoare multi-core.

Sistemul de operare trebuie, de asemenea, să fie capabil să folosească această tehnologie. Versiunile mai vechi de Windows, cum ar fi Millenium sau 98, nu permit folosirea procesoarelor multi-core. Windows XP are nevoie de Service Pack 2  sau 3 pentru a „exila" procesele care lucrează în background către cel de-al doilea core. Cel mai potrivit pentru procesoarele multi-core este Windows Vista care poate aloca nucleelor suplimentare nu numai procesele ascunse, ci şi diferite programe. Astfel, un nucleu poate fi ocupat cu rularea unui fişier video, în timp ce al doilea nucleu este ocupat cu scanarea antivirus.

Chiar am nevoie de cel mai rapid procesor?

Nu. Chiar şi pentru cele mai pretenţioase jocuri sau editare video ai nevoie de un procesor puternic, dar nu neapărat de cel mai rapid sau cel mai modern. Şi asta din mai multe considerente:

Preţul: procesoarele de top sunt foarte scumpe: un Core 2 Extreme QX9770 costă în prezent peste 4000 de lei. Prin urmare, un calculator complet poate să coste, în funcţie de configuraţie, 6000 de lei sau chiar mai mult. Pe de altă parte, un procesor Core 2 Duo E8500 oferă un nivel apropiat de performanţă (dar are numai două nuclee), pentru numai 850 de lei. Astfel, poţi să construieşti un sistem complet extrem de performant cu numai 2500 - 3000 de lei. Trebuie să ţii cont că un procesor performant care lucrează la întreaga sa capacitate numai montat într-un sistem performant, care are, de asemenea, placă de bază, memorii, hard disk şi placă video de top. Altfel, e ca şi când ai monta un motor de Formula 1 pe un break de familie. Pentru Internet, email şi activităţi de birou poţi alege, fără nici o problemă, un procesor dual-core ieftin, cum ar fi Athlon64 X2 5000+ (aproximativ 300 lei). Pe baza acestuia poţi construi   un   sistem   suficient   de performant pentru numai 1500 de lei sau chiar mai puţin.

Consumul: întocmai cum maşinile cu motoare puternice consumă mai multă benzină, tot aşa un procesor puternic consumă mai mult curent. Acest lucru este evident mai ales în full load, unde un model de top poate să consume până la 130 de Waţi, în timp ce modelele mai lente se mulţumesc cu un maxim de 45-65 de Waţi. Foarte rar este însă folosită întreaga putere de calcul a procesorului, în majoritatea timpului fiind în funcţiune diferite sisteme de economisire a energiei. Tehnologii cum ar fi „Cool’n'Quiet" de la AMD sau „En-hanced SpeedStep" de la Intel permit reducerea frecvenţei de funcţionare a procesorului atunci când nu este nevoie de o putere de procesare semnificativă.

Căldura: mai multă performanţă înseamnă mai multă căldură degajată şi, implicit, un zgomot mai mare generat de ventilatorul care trebuie să răcească procesorul. Zgomotul produs de ventilatoarele de mici dimensiuni poate fi deosebit de supărător. Procesoarele moderne produc în timpul funcţionării o cantitate foarte mare de căldură, care trebuie disipată de pe o suprafaţă mică. Raportat la suprafaţă, multe procesoare produc mai multă căldură decât o plită electrică. Şi, pentru că procesoarele nu pot suporta temperaturi mai mari de 90 de grade Celsius, are nevoie de un sistem de răcire eficient. Acesta este format dintr-un ventilator şi un radiator care sunt montate în contact direct cu procesorul. Pentru    maximizarea transferului termic, între cooler şi procesor se aplică un strat subţire de pastă termoconductoare. Pentru o răcire mai eficientă, multe coolere folosesc heatpipe-uri.

Pot afla din denumirea procesorului cât este de performant?

Dati click pentru a afla

Sursa : Computer Bilds

Popularity: 26% [?]

Cu fiecare generaţie, procesoarele sunt tot mai puternice şi înglobează mai multă tehnologie pe o suprafaţă din ce în ce mai mică. Află totul despre creierul computerului citind în continuare.

în lipsa procesorului, nimic nu funcţionează. Dacă este suficient de puternic, permite realizarea unor lucruri uimitoare într-un timp scurt. Dacă este unul mai slab, te poate aduce în pragul unei crize de nervi. întocmai ca şi motorul unui automobil, procesorul poate să ofere satisfacţie sau frustrare. în cazul calculatoarelor, procesorul determină performanţa întregului sistem. Ca unitate centrală de procesare, este responsabil pentru rularea tuturor proceselor şi programelor, controlând fiecare bit de informaţie.
în continuare, vom explica care sunt tipurile de procesoare de pe piaţă, cum funcţionează un procesor modern şi cum se poate obţine mai multă putere de procesare.

Modern?
Un procesor modern (cunoscut şi sub denumirea de CPU - Central Processing Unit sau unitate centrală de procesare) foloseşte mai multe tehnologii pentru creşterea performanţelor:

* Frecvenţă mai mare: Cea mai simplă metodă de creştere a performanţelor unui procesor este creşterea frecvenţei de funcţionare a acestuia. Din 1971, frecventa  de funcţionare a procesoarelor a crescut de aproximativ 25.000 de ori. Creşterea frecvenţei de funcţionare determină şi creşterea consumului într-o oarecare măsură. Trebuie ţinut cont şi de faptul că frecvenţa de funcţionare este numai unul dintre parametrii care determină performanţele unui procesor.

*Mai multe nuclee :  Majoritatea procesoarelor moderne au două nuclee (Dual Core), dar modele mai avansate pot avea până la patru nuclee (Quad Core), cum ar fi procesoarele Core 2 Quad ale Intel sau Phenom X4 ale AMD. în principiu, fiecare nucleu reprezintă un procesor complet. în cazul ideal, puterea de procesare creşte liniar cu umărul nucleelor.  în practică, sporul de performanţă este mai mic şi depinde de fiecare aplicaţie rulată. Viitorul promite procesoare cu un număr impresionant de nuclee, de ordinul sutelor.

*Mai multă memorie cache : O memorie cache mare şi rapidă ajută la procesarea mai rapidă a datelor. Memoria cache este folosită ca şi spaţiu de stocare temporar pentru cele mai importante instrucţiuni ale programelor, sau pentru cele mai frecvent utilizate. Acestea sunt accesate mult mai rapid (practic instantaneu) de către procesor, memoria cache fiind în prezent încorporată în pastila procesorului. Programele rulează astfel mult mai rapid. Teoretic, cu cât memoria cache este mai mare, cu atât performanţele sunt mai bune. Procesoarele moderne folosesc până la 3 MB de memorie cache pentru fiecare nucleu, astfel că un procesor quad core poate avea până la 12 MB de memorie cache.

*Circuite mai fine :  Producătorii folosesc circuite din ce în ce mai fine prin care datele circulă în interiorul procesoarelor. Prin urmare, un număr din ce în ce mai mare de tranzistoare poate fi înglobat întrun procesor, permiţând realizarea de circuite din ce în ce mai complexe, cu performanţe din ce în ce mai mari. în plus, pe aceeaşi suprafaţă sunt încorporate mai multe funcţii şi o memorie cache mai mare. Circuitele din procesoarele actuale pot avea numai 45 de nanometri lăţime (un nanometru este 0 milionime dintr-un milimetru; firul de păr are grosimea de 10.000 de nanometri). Procesul de fabricaţie pe 32 nm urmează să fie introdus, pentru prima dată, în 2009.

*Magistrală de date mai rapidă: Procesoarele moderne comunică cu memoria sistemului printr-o magistrală de date, denumită şi „bus". Cu cât frecvenţa acesteia este mai mare, cu atât datele din memorie sunt accesate mai rapid (rata de transmisie a datelor creşte). Spre exemplu, primul procesor Pentium 4, cu frecvenţa magistralei de date de 400 MHz (4 x 100 MHz), avea o rată de transfer a datelor de 3,2 GB/s, în timp ce actualele procesoare Core 2 Duo au frecvenţa magistralei de date de 1333 MHz (4 x 333 MHz) şi o rată de transfer a datelor de 10,66 GB/s.

*Instrucţiuni optimizate : în modelele noi, logica de control este optimizaiă, astfel că procesoarele pot executa mai multe operaţiuni pe ciclul de ceas sau pot procesa simultan o cantitate mai mare de date. Ambele situaţii se traduc printr-o procesare mai rapidă a datelor şi, deci, printr-un nivel superior de performanţă.

Sunt mai rapide procesoarele multi-core?

Dati click pentru a afla

 

Sursa : Computers Bild

Popularity: 19% [?]

Ce ştie să facă neobişnuitul dispozitiv pentru a justifica preţul enorm de 1200 euro (aproximativ 5.200 de lei)? Asta am încercat şi noi să aflăm şi să îţi prezentăm în acest articol.

Ceva din iPod şi ceva din iPhone

Fără nici o îndoială, prima impresie pe care ne-a lăsat-o dispozitivul este că se evidenţiază clar din mulţimea de gadgeturi de pe piaţă. Nu are taste numerotate, iar ecranul este poziţionat în partea de jos a aparatului, şi nu sus, aşa cum suntem, în general, obişnuiţi.

Cum funcţionează?  în principiu, foarte uşor: elementul central de control este o rotiţă care se învârte, la fel ca la iPod. Cu o apăsare pe tasta rotundă din mijlocul rotiţei, ajungi direct în meniu. Faptul că poţi apăsa cu degetul direct pe ecranul tactil în zona pentru a accesa anumite programe, cum ar fi music player-ul, aminteşte clar de iPhone. Din păcate, acest concept de telefon mobil fără taste are şi punctele sale slabe, deşi poate părea o găselniţă atractivă la prima vedere. De exemplu, pentru a forma un număr de telefon, rebuie mai întâi să apeşi în mijlocul ecranului.Va apărea o tastatură virtuală cu cele 10 cifre - de la 0 la 10 - şi aici începe distracţia. Tastele virtuale cu cifre nu pot fi apăsate cu vârful degetului, trebuie mai întâi să le selectezi pe fiecare în parte învârtind rotiţa centrală până când cifra dorită se luminează în semn că a fost selectată. Apoi, fiecare cifră trebuie confirmată prin apăsarea tastei „enter". După ce ai reuşit, în sfârşit, să formezi numărul de telefon, trebuie să apeşi rotiţa centrală în dreptul punctului verde pentru a iniţia apelul. Ca să termini convorbirea apeşi rotiţa în zona marcată cu un mic punct roşu. Ţi se pare cam complicat? Şi nouă ni s-a părut la fel, aşa că am depunctat dispozitivul la acest capitol. Mai ales că nici nu are funcţie de apelare vocală care ar fi suplinit, poate, această bătaie de cap a formării unui număr de telefon din atâţia paşi.

Durata de viaţă a bateriei

Am acordat, însă, o notă bună telefonului pentru durata mare de rezistenţă a bateriei în modul stand-by.Calitatea transmisiei şi recepţiei la apelare a fost acceptabilă şi, pentru că are şi un nivel relativ scăzut al radiaţiilor (valori SAR), a primit o notă bună la acest capitol.

Music player cu stand şi difuzoare

Producătorii au dat dovadă de ingeniozitate şi au introdus două soluţii practice atunci când vine vorba de music playerul inclus în dispozitiv. Astfel, poţi asculta muzică fie prin intermediul difuzorului, fie cu căştile incluse. Iar dacă vrei să-l pui pur şi simplu pe birou sau pe altă suprafaţă pentru a avea mâinile libere, în spate există o clapetă extensibilă care face posibil acest lucru şi se foloseşte pe post de suport. Sunetul recepţionat în căştile stereo a fost foarte ok şi egal balansat, puternic şi dinamic. Un lucru important de menţionat este că Serenata redă şi fişierele protejate la copiere (DRM) pe care ţi le poţi cumpăra. Memoria foarte mare inclusă, de 4 GB îţi va ajunge pentru a stoca în telefon aproximativ 1200 de fişiere muzicale de o calitate relativ bună.

Punctele slabe

Deşi telefonul are funcţie UMTS şi permite primirea şi trimiterea de fişiere în Word sau/şi Excel, accesul la Internet şi funcţia de e-mail sunt departe de a fi foarte bune. Browserul este depăşit, iar unele site-uri nu sunt afişate integral, iar ca să scrii un e-mail îţi va lua, cu siguranţă, o veşnicie. Ceea ce, bineînţeles, este nepermis într-o lume a vitezei. O altă scăpare a producătorilor este faptul că nu au inclus o cameră foto sau video aşa cum au majoritatea telefoanelor mobile de top.

Rezultat
Serenata ne-a convins că are „ureche muzicală" însă, operarea dificilă ne face să ne gândim că, până la urmă, la atâţia bani, există alte telefoane mobile cu mult mai multe dotări, ca să nu mai vorbim de Mp3 playere. Bineînţeles însă că, dacă eşti un adept al extravaganţelor şi vrei să te lauzi cu o „jucărie" neobişnuită, frumoasă şi de marcă, Serenata va fi cu siguranţă alegerea ta.

 

Sursa : Computers Bild

Popularity: 28% [?]

Firma braşoveană Allview a lansat pe piaţa românească primul produs din gama Allview Mobile: telefonul dual SIM S1 Tytan. Gadgetul este un telefon dual stand-by cu meniu în limba română de tip slider. Aparatul dispune de conectare prin Bluetooth şi cablu USB, este echipat cu o camera de 2 megapixeli, player video 3gp,mpeg4, player audio MP3, reportofon, convertor valutar şi calculator.

Transferul de date se poate face via GPRS şi WAP, iar accesul la aplicaţia Yahoo Messenger se poate face prin WAP. Display-ul de tip TFT în 262.000 culori are dimensiunea de  2 inchi, iar tonurile de apel sunt polifonice, Mp3, midi, AMR, AAC, PMC.
Memoria internă este de 64 + 32MB, din care ai la dispoziţie 2 MB. Dacă această capacitate a memoriei nu este de ajuns, poţi folosi un card micro SD (T-Flashj de 1GB. Terminalul S1 Tytan este certificat CE, este setat implicit pentru toate cele trei reţele de telefonie mobilă din România, iar bateria are, conform declaraţiilor producătorului, o autonomie de 4 ore pentru convorbiri, respectiv 160 de ore în modul standby.

Telefonul Allview S1 Tytan se livrează împreună cu două baterii, manualul de utilizare în limba română, set hands free şi cablu de conectare USB.

 

 

Sursa : Computer Bilds

Popularity: 18% [?]

GA-X48-DQ6 este una dintre cele mai performante plăci de bază din portofoliul Gigabyte, având la bază chipsetul X48 al Intel. Pentru cei mai puţini avizaţi, seria X de chipseturi Intel se adresează celor mai pretenţioşi utilizatori de computere, X48 fiind ultimul sosit în această zonă exclusivistă. 

Mai mult, seria DQ6 semnifică vârful gamei de plăci de bază Gigabyte, astfel că această combinaţie pe o placă de bază nu poate decât să stârnească admiraţia cunoscătorilor. Chiar de la primul contact vizual impresionează pachetul bogat de accesorii, precum şi radiatoarele de cupru (pe northbridge, southbridge şi regulatoare de tensiune), unite între ele cu heat-pipe-uri. Poziţionarea sloturilor este foarte apropiată de situaţia, ideală, existând suficient spaţiu între sloturile PCI Expressx16 pentru a realiza o configuraţie CrossFire cu plăci video de dimensiuni mai mari.

Puţin surprinzătoare este alegerea, de către Gigabyte, a memoriilor DDR2 în locul celor DDR3 promovate de Intel pentru acest chipset. Fără doar şi poate producătorul a dorit să targeteze un segment mai mare de utilizatori cu această configuraţie, având în vedere preţul exageratal memoriilor DDR3 în acest moment. Placa suportă cele mai noi procesoare multi-core pe 45 nm ale Intel, cu FSB de 1600 MHz, precum şi memorii DDR2 cu frecvenţa de funcţionare de până la 1200 MHz. Pentru maximă stabilitate, în special în timpul funcţionării la frecvenţe mărite, foloseşte un regulator de tensiune pentru procesor cu 12 faze (Quad Triple Phase) în timp ce performanţa video este asigurată de suportul pentru PCI Express 2.0 şi CrossFireX.

Calitatea sunetului este una excelentă, chipul de sunet integrat asigurând redarea pe opt canale deînaltă fidelitate în condiţile unui raport semnal/zgomot de peste 106 dB. Nu este de neglijat aici  nici suportul DTS Connect. Dintre caracteristicile tehnice care diferenţiază GA- X48-DQ6 de competitorii săi, amintim folosirea tehnologiilor Ultra Durable 2 (componente de calitate pentru fiabilitate şi performanţe superioare) şi Dynamic Energy Saver, care permite reducerea consumului de curent al plăcii de bază cu până la 70% fără a sacrifica performanţele calculatorului.

Sursa : Computer Bild

Popularity: 19% [?]