Un post de test !! Parere sunt bine venite !! 

Tehnotrend

Popularity: 9% [?]

SAMSUNG SH-S223Q

Samsung SH-S223Qse deosebeşte de modelul SH-S223F prin prezenţa tehnologiei LightScribe pentru inscripţionarea discurilor.

Interfaţa oferită de acest model este SATA, iar capacitatea memoriei tampon este de 2MB. Producătorul oferă în pachet un cablu de date, şuruburi pentru montare, aplicaţia Nero 7 şi două feţe de schimb.

Continue Reading

Popularity: 35% [?]

PIONEER DVR-215BK

Pioneer DVR-215BK s-a dovedit cea mai rapidă unitate optică în ceea ce priveşte citirea şi scrierea mediilor DVD.

Modelul testat în redacţie este în variantă Bulk, motiv pentru care nu este însoţit de niciun fel de accesorii. Cu toate acestea, producătorul oferă câteva instrucţiuni de instalare şi specificaţiile dispozitivului. Interfaţa de conectare este SATA, iar memoria tampon are o capacitate de 2MB. Un neajuns ar putea fi considerată absenţa funcţiei LightScribe.

Continue Reading

Popularity: 37% [?]

Odată cu creşterea puterii de calcul, şi mărimea datelor a crescut. Cele mai sigure dispozitive de stocare s-au dovedit harddisk-urile. Cu toate acestea, cea mai mare parte a utilizatorilor preferă discurile optice. Deşi este un lucru bine cunoscut că atât DVD-urile, cât şi CD-urile au o perioadă de viaţă limitată, ele sunt folosite la scară largă. Stocarea datelor în acest fel este foarte comodă şi totodată accesibilă utilizatorilor de toate felurile. Discurile Blu-ray sunt la început de drum şi din acest motiv preţurile de achiziţie sunt deocamdată prohibitive. în aceste condiţii, DVD-urile sunt folosite în continuare de un număr mare de utilizatori.

Continue Reading

Popularity: 60% [?]

Acum 10 ani, designer-ul Caleb Chung a cucerit cumpărătorii lansând produsul Furby. Nouă ani mai târziu, bazându-se pe experienţa acumulată şi pe progresul tehnologic, creatorul a venit cu un nou produs: Pleo. înainte de a verifica încă o dată titlul revistei pe care o citiţi, trebuie să menţionăm faptul că Pleo nu este ceea ce pare, adică o jucărie. Rezultatul unei colaborări intense între specialişti în robotică, ingineri software, specialişti în inteligenţă artificială şi biologi, Pleo este un robot complet funcţional, menit să simuleze un exemplar în vârstă de numai o săptămână al rasei Camarasaurus. în ciuda aspectului copilăros, acest produs este destinat mai degrabă adulţilor care doresc un partener de joacă digital configurabil decât copiilor, care nu vor putea aprecia pe deplin calităţile produsului.

Continue Reading

Popularity: 51% [?]

Introdus pentru prima dată de IBM în anul 1956, harddisk-ul a avut parte de uimitoare progrese tehnologice de-a lungul timpului. Dacă primele modele erau de mărimea unui frigider şi ofereau capacităţi de stocare reduse, modelele actuale sunt adevărate bijuterii tehnologice, capabile să găzduiască până la 1.5TB de date. De asemenea, vitezele de transfer depăşesc cu uşurinţă pragul de 100MB/S. în ciuda progreselor făcute, harddisk-ul rămâne prin natura sa un dispozitiv mecanic bazat pe elemente mobile, a căror performanţă este limitată de legile fizicii. Fiind bazate pe o tehnologie complet diferită, dispozitivele SSD elimină aceste neajunsuri, însă introduc altele noi.

Continue Reading

Popularity: 49% [?]

Telefoanele inteligente, cunoscute îndeobşte sub denumirea de Smartphone şi PDA Phone, au cunoscut o creştere lentă din cauza a doi factori principali: preţul şi imaginea creată în ochii utilizatorilor. Ocupând circa 10 procente din totalul vânzărilor de telefoane (cu excepţia terminalelor din gama entry-level), aceste terminale par să fi intrat pe o pantă ascendentă. Anul 2007 a adus o creştere de 53% faţă de vânzările din anul precedent, ceea ce înseamnă că utilizatorii au început să realizeze necesitatea unor terminale cu facilităţi puternice care permit rularea unei game largi de aplicaţii. A doua piedică, cea a preţului, pare să fie atacată acum.

Continue Reading

Popularity: 78% [?]

Eee PC S101 este un model de top din gama Eee PC de la Asus, adresat utilizatorilor mai pretenţioşi, nemulţumiţi de dotările hardware modeste oferite de sistemele Eee PC obişnuite. Acesta impresionează printr-un design mult mai bine finisat, cu o grosime de numai 23-26mm pentru corpul carcasei, comparat cu

Continue Reading

Popularity: 80% [?]

Lansat in toamna anului trecut, Crysis s-a vrut a fi noul rege al genului first person shooter. Producătorii de la CryTek au fost încrezători că tehnologia de ultimă oră si gameplay-ul de tip sandbox ar fi urmat să-i asigure jocului lor un loc fruntaş, atât în inimile jucătorilor, cât şi în topurile de vânzări. Din păcate pentru ei, lucrurile nu au stat tocmai aşa. Cerinţele de sistem uriaşe au ţinut utilizatorii de rând destul de departe de Crysis, iar Call of Duty 4: Modern Warfare a venit cu o campanie single player intensă şi un modul multiplayer care au scos şi mai mult în evidenţă slăbiciunile jocului celor de la CryTek. Cu toate acestea, odată cu îmbunătăţirea constantă a hardware-ului dedicat jocurilor pentru PC, Crysis a devenit o unealtă de bază în realizarea de benchmark-uri. Cititorii XtremPC i-au acordat chiar distincţia de cel mai bun FPS al anului trecut. Aşa cum era de aşteptat, potenţialul motorului grafic Cry Engine 2 nu putea fi trecut cu vederea, CryTek însărcinând noul său studio din Budapesta cu realizarea unei continuări, concretizata sub denumirea de Crysis Warhead.

Este bine de ştiut că pachetul Warhead conţine două jocuri separate, fiecare livrat cu discul si cd key-ul său separat. Astfel, Crysis Warhead este un expansion pack stand-alone, ce oferă o nouă perspectivă asupra evenimentelor care au avut loc în primul joc. Luând exemplul add-on-urilor pentru Half Life 1, personajul principal din Warhead nu mai este Nomad, ci colegul acestuia de origine britanică - sergentul “Psycho” Sykes. Cel de-al doilea disc conţine componenta multiplayer a jocului - denumită de această dată Crysis Wars. Din păcate, jocul ne-a ajuns mult prea târziu pentru a putea testa cu adevărat noile hărţi şi moduri de joc oferite de componenta Crysis Wars. Am ales astfel să prezentăm campania single-player din Warhead în acest articol, urmând ca un articol detaliat dedicat în exclusivitate lui Crysis Wars să fie publicat cât mai repede cu putinţă.

Aminteam mai devreme cum Call of Duty 4 a reuşit anul trecut să-i tragă preşul de sub picioare lui Crysis. Crysis Warhead este răspunsul celor de la CryTek la ameninţarea venită dinspre Infinity Ward. Astfel, dacă în Crysis situaţiile puteau fi analizate în detaliu şi tratate în mai multe moduri, Warhead şterge cu buretele această abordare. Sykes preferă confruntările directe, replicile dintre erou şi bază accentuând acest aspect. Design-ul acestui expansion scoate în evidentă acest lucru, confruntându-l pe Psycho cu grupuri de inamici mult mai numeroase, însă şi mult mai concentrate. Deşi eroul principal din Warhead are la dispoziţie toate

facilităţile şi puterile puse la dispoziţie de nano-suit-ul din dotare, jocul se desfăşoară într-un mod liniar, mult mai asemănător cu FPS-urile clasice. într-un fel, CryTek recunoaşte eşecul primului Crysis şi încearcă să salveze situaţia, cu riscul de a folosi reţete de joc fumate, în detrimentul inovaţiei promovate anul trecut.

Şi la capitolul poveste Crysis Warhead incearca mai multe decât predecesorul său. Astfel, pe lânga firul epic principal (în care Psycho este pe urmele unui container nord coreean ce conţine un extraterestru în captivitate), apare şi o poveste secundară, care îl are în prim plan pe unul din camarazii de arme ai sergentului - Sean O’Neill. Această adiţie mi s-a părut complet inutilă, O’Neill făcându-şi apariţia foarte rar în joc, iar prezenţa lui fiind neglijabilă. Nici povestea principală nu străluceşte, stereotipurile de tipul colonelului nord coreean în rol de personaj negativ fiind din nou la ordinea zilei.

însă nu firul epic primează în Warhead, ci acţiunea pe pâine. Psycho va ciopârţi coreeni şi extraterestri pe bandă rulantă, având la dispoziţie modele noi de arme şi vehicule pentru a-şi atinge scopul. Dintre adiţiile aduse arsenalului putem aminti lansatorul de grenade portabil, dar şi super arma pe care eroul o primeşte la sfârşit, mult mai bine gândită decât tach cannon-ul din primul Crysis. Când vine vorba de vehicule noi, Psycho poate conduce un tab cu o putere de foc respectabilă, un hovercraft rapid şi primeşte în grijă chiar şi un tren.

Din păcate, Warhead este mult mai scurt decât predecesorul său, confirmându-şi statutul de expansion pack. Acesta poate fi terminat fără mari bătăi de cap în sub cinci ore de joc, împărţite în şapte capitole. Chiar dacă acţiunea ar trebui să aibă loc în cealaltă parte a insulei, câteva locaţii din primul Crysis (docurile sau minele) au fost reciclate si în Warhead.

Una dintre problemele din Crysis era framerate-ul slab care apărea chiar şi pe sistemele puternice, atunci când erau folosite setări de calitate peste medie. Warhead rezolvă în mare parte aceste neajunsuri. în primul sfert de oră de joc apar anumite sacadări, mai ales la mişcările bruşte din mouse, jocul încărcând texturile în timp real. După această perioadă însă, Crysis Warhead a rulat fluid pe cele mai înalte setări de calitate, în 1280×1024, pe un Core 2 Duo 2.6GHz, 4GB RAM, Radeon HD 4870. Deşi au dispărut efectele grafice realizate prin intermediul DirectX 10 (setările Enthusiast sunt acum accesibile inclusiv sub Windows XP), Crysis Warhead arată impresionant: cadrele capturate din secvenţele cinematice pot fi uşor confundate cu peisaje din lumea reală.

în ciuda schimbării evidente de abordare şi a îmbunătăţirilor aduse motorului grafic, Crysis Warhead nu este radical diferit de predecesorul său. Cei care au ales Crysis drept cel mai bun FPS al anului trecut vor fi încântaţi de Warhead. Pentru

ceilalţi însă, creaţia celor de la CryTek Budapesta va rămâne un simplu expansion pack, scurt şi fără prea multă substanţă.

PROS :

• acţiune intensă şi explozivă

• grafica foarte arătoasă, fără limitări în Windows XP

optimizare sensibil mai reuşită decât în Crysis

CONTRA :

• nimic fundamental diferit faţă de Crysis

• durata de joc prea scurtă

• povestea secundară subdezvoltată şi inutilă

VERDICT :

Incă cinci ore de acţiune I concentrată, dedicate în principal fanilor primului I joc

7.5

Popularity: 14% [?]

După experienţa traumatizantă a lansării Age of Conan, care a fost un eşec din punctul meu de vedere (şi nu doar al meu dacă este să ne luăm după reacţiile venite de pe vehementul Internet), trebuie să recunosc că nu aveam aşteptări foarte mari din partea Warhammer Online. Am fost surprins. Plăcut.

Universul Warhammer îmi este aproape la fel de străin ca şi cel din Age of Conan. Sunt conştient că orcii si elfii au fost împrumutaţi de Blizzard de la Games Workshop, dar pe de altă parte Games Workshop i-a împrumutat de la Tolkien, care la rândul lui e îndatorat folclorului celtic şi nordic. în fond este irelevant cine de unde s-a împrumutat, cert este că universul Warhammer este un fantasy foarte standard, pentru cei care nu sunt fani ai jocului tabletop. S-ar putea să fiu acuzat de blasfemie, dar îmi asum riscul. Warhammer nu mi s-a părut interesant ca poveste şi univers în primele 20 de niveluri (jumătate de joc teoretic) şi mă îndoiesc că a doua jumătate mi-ar fi schimbat în vreun fel opinia. Greenskins sunt singura rasă care mi-a stârnit interesul (din punct de vedere al naraţiunii) şi asta doar pentru că vorbesc (şi scriu) stâlcit şi multe din acţiunile din zona lor sunt condimentate cu o doză de amuzament.

Mythic Entertainment (creatorii Dark Age of Camelot, un alt MMO menţionat ca sursă principală de inspiraţie pentru WoWde către fani, pe lângă Everquest) sunt oameni cu experienţă în domeniu.

Experienţa nu este însă garanţia succesului: Funcom, creatorii Age of Conan, nu erau nici ei la primul AAMO - produseseră şi Anarchy Online, lansat în iunie 2001. Turbine Games au creat Asheron’s Call înainte să iasă pe piaţă cu Dungeon and Dragons Online şi Lord of the Rings Online. Nu cred că e nevoie să menţionez că toate aceste MMO-uri au fost eşecuri răsunătoare din punct de vedere comercial.

De fapt, într-un interviu acordat MTV, Mark Jacobs, CEO Mythic . Entertainment, chiar menţiona că este important pentru piaţa AAMO-urilor ca Warhammer Online să aibă succes. Şi asta nu (doar) pentru că era vorba de jocul lui, omul oferea şi nişte argumente solide. Pe scurt, de la WoW încoace, nici un AAMO din lumea vestică, plătit prin abonament lunar, nu a mai avut succes. Eşecurile au fost spectaculoase şi investitorii au început să caute alte modele de afaceri pentru MMO-uri. Dacă şi Warhammer Online, un joc cu o licenţă puternică, susţinut de Electronic Arts, va fi un eşec, nu doar investitorii îşi vor pierde încrederea, ci şi jucătorii, care vor fi mai puţin tentaţi să “investească” timp şi bani într-un AAMO, şi chiar şi producătorii, care nu îşi vor mai asuma riscul de a înfrunta World of Warcraft, vor fi mai puţin tentaţi să producă un AAMO şi în consecinţă astfel de jocuri vor fi tot mai puţine pe piaţă. Iar lipsa concurenţei nu duce niciodată la progres.

Prin urmare, întrebarea la care ar trebui să răspund este: “Va avea succes Warhammer Online?”. Cum nu sunt Mama Omida, mi-e greu să fac o prezicere în acest moment, după ce am jucat doar în open beta şi în headstart-ul pentru cei care au făcut preorder. Dar pot să repet ce am spus la începutul articolului: am fost plăcut surprins de joc, cel puţin în comparaţie cu experienţele din Age of Conan, Dungeons and Dragons Online, Tabula Rasa sau Lord of the Rings Online. După ce am depăşit frustrarea cauzată de organizarea defectuoasă a firmei care gestionează WAR în Europa (GOA - un departament multimedia al France Telecom), nişte incompetenţi care au bulversat complet procesul de autentificare pentru open beta, am putut să mă joc şi să trag două concluzii. Prima: WAR este similar cu World of Warcraft. Cea de-a doua: în ciuda asemănărilor, WAR este o experienţă distinctă, cu numeroase merite. Este ca şi cum ai compara Coca Cola cu Pepsi. Ambele sunt băuturi acidulate, dulci, cu cofeină, dar cu toţii putem face diferenţa între ele chiar şi când nu vedem eticheta. Iar dacă una este mai bună decât alta, totul se reduce la preferinţe, nu există o opinie general valabilă.

Warhammer face o serie de lucruri foarte bine, începând cu interfaţa, mult peste cea implicită din World of Warcraft. Complimentată de un layout manager excelent, care permite deplasarea şi scalarea tututor elementelor, interfaţa din WAR poate fi personalizată după dorinţă. Este primul şi cel mai vizibil exemplu de element pe care WAR îl preia de la WoW şi îl îmbunătăţeşte. Interfaţa default din WAR este egalată de cea din WoW doar dacă adaug vreo 6-7 addon-uri. Evident, WAR suportă şi el addon-uri scrise în LUA, ca şi WoW, deci avantaj WAR din acest punct de vedere. Nu vreau să susţin câ interfaţa din WAR este perfectă, are destule probleme (latenţă la interacţiunea cu action bars, bare de viaţă prea mici deasupra capetelor inamicilor, selectare dificilă a personajelor în spaţiul 3D), dar per total este un aspect pozitiv.

Un alt mare plus al WAR este sistemul de public quests. Este un aspect foarte interesant care sunt convins că va fi implementat într-un fel sau altul în toate MMO-urile care vor apărea de-acum înainte. Ce este un public quest? Este un quest repetabil, care se desfăşoară într-o zonă bine determinată de pe hartă, şi la care pot participa toţi jucătorii care se găsesc în regiunea respectivă. Un PQ are trei etape consecutive: în prima trebuie omorâte X creaturi, în a doua trebuie

omorâte X creaturi mai puternice sau distruse X obiecte, iar in ultima trebuie învins un mini-boss (adesea cu însoţitori). Există mici variaţiuni, dar esenţa este aceeaşi, şi două lucruri trebuie ţinute minte: fiecare creatură omorâtă de jucători in zona respectivă când public questul este activ se contorizează pentru progresul general, iar la final, recompensa este acordată pe jumătate aleator. Da, aleator. Toţi cei care au avut o contribuţie semnificativă la terminarea questului “dau cu zarul” (1-1000), la roll se adaugă un bonus în funcţie de cât de semnificativă a fost contribuţia, iar în final, zarul cel mai mare câştigă. Este o abordare foarte prietenoasă care încurajează conlucrarea între jucători. Mai ales dacă ţinem cont că party-urile din Warhammer sunt “deschise” in mod implicit şi orice jucător se poate auto-include într-un party fără să roage pe nimeni să îl invite.

în final, un alt aspect care m-a cucerit la WAR este că nu încearcă să fie “de toate pentru toţi”. Este un MMO cu focus pe PvP şi asta este vizibil în toate aspectele lui, de la multitudinea de scenarii PvP disponibile încă de la lansare, la echilibrarea claselor pentru mass PvP nu pentru dueluri 1 la 1 sau (oroare în sală) PvE, până la faptul că healerii au damage competent şi tancii POT SĂ TANKEZE ÎN PvP. în primul rând prin faptul că jucătorii au coliziune unii cu alţii şi tancii ii pot proteja fizic pe cei din spatele lor şi în al doilea rând pentru câ abilităţile TAUNT şi DETAUNT (un soi de Fade pentru cei familiari cu WoW) funcţionează atât pe creaturi, cât şi pe jucătorii adverşi.

Mai pe larg despre plusurile şi inevitabilele minusuri ale Warhammer în numărul viitor, într-un review mai elaborat. Până atunci însă, vă sugerez să încercaţi jocul, primele impresii sunt foarte încurajatoare.

Sursa : ( Extreme Pc )

Popularity: 16% [?]