CARCASĂ DE GAMING: Anul trecut, ANTEC a lansat noua serie de carcase pentru sisteme de gaming prin modelul Nine Hundred, unul dintre cele mai reuşite de pe piaţă. Ei bine, anul acesta ANTEC a lansat două mo­dele noi, vârful de gamă fiind ANTEC Twelve Hundred, o „bestie” în adevăratul sens al cu­vântului. Continue Reading

Popularity: 29% [?]

Lansat in toamna anului trecut, Crysis s-a vrut a fi noul rege al genului first person shooter. Producătorii de la CryTek au fost încrezători că tehnologia de ultimă oră si gameplay-ul de tip sandbox ar fi urmat să-i asigure jocului lor un loc fruntaş, atât în inimile jucătorilor, cât şi în topurile de vânzări. Din păcate pentru ei, lucrurile nu au stat tocmai aşa. Cerinţele de sistem uriaşe au ţinut utilizatorii de rând destul de departe de Crysis, iar Call of Duty 4: Modern Warfare a venit cu o campanie single player intensă şi un modul multiplayer care au scos şi mai mult în evidenţă slăbiciunile jocului celor de la CryTek. Cu toate acestea, odată cu îmbunătăţirea constantă a hardware-ului dedicat jocurilor pentru PC, Crysis a devenit o unealtă de bază în realizarea de benchmark-uri. Cititorii XtremPC i-au acordat chiar distincţia de cel mai bun FPS al anului trecut. Aşa cum era de aşteptat, potenţialul motorului grafic Cry Engine 2 nu putea fi trecut cu vederea, CryTek însărcinând noul său studio din Budapesta cu realizarea unei continuări, concretizata sub denumirea de Crysis Warhead.

Este bine de ştiut că pachetul Warhead conţine două jocuri separate, fiecare livrat cu discul si cd key-ul său separat. Astfel, Crysis Warhead este un expansion pack stand-alone, ce oferă o nouă perspectivă asupra evenimentelor care au avut loc în primul joc. Luând exemplul add-on-urilor pentru Half Life 1, personajul principal din Warhead nu mai este Nomad, ci colegul acestuia de origine britanică - sergentul “Psycho” Sykes. Cel de-al doilea disc conţine componenta multiplayer a jocului - denumită de această dată Crysis Wars. Din păcate, jocul ne-a ajuns mult prea târziu pentru a putea testa cu adevărat noile hărţi şi moduri de joc oferite de componenta Crysis Wars. Am ales astfel să prezentăm campania single-player din Warhead în acest articol, urmând ca un articol detaliat dedicat în exclusivitate lui Crysis Wars să fie publicat cât mai repede cu putinţă.

Aminteam mai devreme cum Call of Duty 4 a reuşit anul trecut să-i tragă preşul de sub picioare lui Crysis. Crysis Warhead este răspunsul celor de la CryTek la ameninţarea venită dinspre Infinity Ward. Astfel, dacă în Crysis situaţiile puteau fi analizate în detaliu şi tratate în mai multe moduri, Warhead şterge cu buretele această abordare. Sykes preferă confruntările directe, replicile dintre erou şi bază accentuând acest aspect. Design-ul acestui expansion scoate în evidentă acest lucru, confruntându-l pe Psycho cu grupuri de inamici mult mai numeroase, însă şi mult mai concentrate. Deşi eroul principal din Warhead are la dispoziţie toate

facilităţile şi puterile puse la dispoziţie de nano-suit-ul din dotare, jocul se desfăşoară într-un mod liniar, mult mai asemănător cu FPS-urile clasice. într-un fel, CryTek recunoaşte eşecul primului Crysis şi încearcă să salveze situaţia, cu riscul de a folosi reţete de joc fumate, în detrimentul inovaţiei promovate anul trecut.

Şi la capitolul poveste Crysis Warhead incearca mai multe decât predecesorul său. Astfel, pe lânga firul epic principal (în care Psycho este pe urmele unui container nord coreean ce conţine un extraterestru în captivitate), apare şi o poveste secundară, care îl are în prim plan pe unul din camarazii de arme ai sergentului - Sean O’Neill. Această adiţie mi s-a părut complet inutilă, O’Neill făcându-şi apariţia foarte rar în joc, iar prezenţa lui fiind neglijabilă. Nici povestea principală nu străluceşte, stereotipurile de tipul colonelului nord coreean în rol de personaj negativ fiind din nou la ordinea zilei.

însă nu firul epic primează în Warhead, ci acţiunea pe pâine. Psycho va ciopârţi coreeni şi extraterestri pe bandă rulantă, având la dispoziţie modele noi de arme şi vehicule pentru a-şi atinge scopul. Dintre adiţiile aduse arsenalului putem aminti lansatorul de grenade portabil, dar şi super arma pe care eroul o primeşte la sfârşit, mult mai bine gândită decât tach cannon-ul din primul Crysis. Când vine vorba de vehicule noi, Psycho poate conduce un tab cu o putere de foc respectabilă, un hovercraft rapid şi primeşte în grijă chiar şi un tren.

Din păcate, Warhead este mult mai scurt decât predecesorul său, confirmându-şi statutul de expansion pack. Acesta poate fi terminat fără mari bătăi de cap în sub cinci ore de joc, împărţite în şapte capitole. Chiar dacă acţiunea ar trebui să aibă loc în cealaltă parte a insulei, câteva locaţii din primul Crysis (docurile sau minele) au fost reciclate si în Warhead.

Una dintre problemele din Crysis era framerate-ul slab care apărea chiar şi pe sistemele puternice, atunci când erau folosite setări de calitate peste medie. Warhead rezolvă în mare parte aceste neajunsuri. în primul sfert de oră de joc apar anumite sacadări, mai ales la mişcările bruşte din mouse, jocul încărcând texturile în timp real. După această perioadă însă, Crysis Warhead a rulat fluid pe cele mai înalte setări de calitate, în 1280×1024, pe un Core 2 Duo 2.6GHz, 4GB RAM, Radeon HD 4870. Deşi au dispărut efectele grafice realizate prin intermediul DirectX 10 (setările Enthusiast sunt acum accesibile inclusiv sub Windows XP), Crysis Warhead arată impresionant: cadrele capturate din secvenţele cinematice pot fi uşor confundate cu peisaje din lumea reală.

în ciuda schimbării evidente de abordare şi a îmbunătăţirilor aduse motorului grafic, Crysis Warhead nu este radical diferit de predecesorul său. Cei care au ales Crysis drept cel mai bun FPS al anului trecut vor fi încântaţi de Warhead. Pentru

ceilalţi însă, creaţia celor de la CryTek Budapesta va rămâne un simplu expansion pack, scurt şi fără prea multă substanţă.

PROS :

• acţiune intensă şi explozivă

• grafica foarte arătoasă, fără limitări în Windows XP

optimizare sensibil mai reuşită decât în Crysis

CONTRA :

• nimic fundamental diferit faţă de Crysis

• durata de joc prea scurtă

• povestea secundară subdezvoltată şi inutilă

VERDICT :

Incă cinci ore de acţiune I concentrată, dedicate în principal fanilor primului I joc

7.5

Popularity: 36% [?]

După experienţa traumatizantă a lansării Age of Conan, care a fost un eşec din punctul meu de vedere (şi nu doar al meu dacă este să ne luăm după reacţiile venite de pe vehementul Internet), trebuie să recunosc că nu aveam aşteptări foarte mari din partea Warhammer Online. Am fost surprins. Plăcut.

Universul Warhammer îmi este aproape la fel de străin ca şi cel din Age of Conan. Sunt conştient că orcii si elfii au fost împrumutaţi de Blizzard de la Games Workshop, dar pe de altă parte Games Workshop i-a împrumutat de la Tolkien, care la rândul lui e îndatorat folclorului celtic şi nordic. în fond este irelevant cine de unde s-a împrumutat, cert este că universul Warhammer este un fantasy foarte standard, pentru cei care nu sunt fani ai jocului tabletop. S-ar putea să fiu acuzat de blasfemie, dar îmi asum riscul. Warhammer nu mi s-a părut interesant ca poveste şi univers în primele 20 de niveluri (jumătate de joc teoretic) şi mă îndoiesc că a doua jumătate mi-ar fi schimbat în vreun fel opinia. Greenskins sunt singura rasă care mi-a stârnit interesul (din punct de vedere al naraţiunii) şi asta doar pentru că vorbesc (şi scriu) stâlcit şi multe din acţiunile din zona lor sunt condimentate cu o doză de amuzament.

Mythic Entertainment (creatorii Dark Age of Camelot, un alt MMO menţionat ca sursă principală de inspiraţie pentru WoWde către fani, pe lângă Everquest) sunt oameni cu experienţă în domeniu.

Experienţa nu este însă garanţia succesului: Funcom, creatorii Age of Conan, nu erau nici ei la primul AAMO - produseseră şi Anarchy Online, lansat în iunie 2001. Turbine Games au creat Asheron’s Call înainte să iasă pe piaţă cu Dungeon and Dragons Online şi Lord of the Rings Online. Nu cred că e nevoie să menţionez că toate aceste MMO-uri au fost eşecuri răsunătoare din punct de vedere comercial.

De fapt, într-un interviu acordat MTV, Mark Jacobs, CEO Mythic . Entertainment, chiar menţiona că este important pentru piaţa AAMO-urilor ca Warhammer Online să aibă succes. Şi asta nu (doar) pentru că era vorba de jocul lui, omul oferea şi nişte argumente solide. Pe scurt, de la WoW încoace, nici un AAMO din lumea vestică, plătit prin abonament lunar, nu a mai avut succes. Eşecurile au fost spectaculoase şi investitorii au început să caute alte modele de afaceri pentru MMO-uri. Dacă şi Warhammer Online, un joc cu o licenţă puternică, susţinut de Electronic Arts, va fi un eşec, nu doar investitorii îşi vor pierde încrederea, ci şi jucătorii, care vor fi mai puţin tentaţi să “investească” timp şi bani într-un AAMO, şi chiar şi producătorii, care nu îşi vor mai asuma riscul de a înfrunta World of Warcraft, vor fi mai puţin tentaţi să producă un AAMO şi în consecinţă astfel de jocuri vor fi tot mai puţine pe piaţă. Iar lipsa concurenţei nu duce niciodată la progres.

Prin urmare, întrebarea la care ar trebui să răspund este: “Va avea succes Warhammer Online?”. Cum nu sunt Mama Omida, mi-e greu să fac o prezicere în acest moment, după ce am jucat doar în open beta şi în headstart-ul pentru cei care au făcut preorder. Dar pot să repet ce am spus la începutul articolului: am fost plăcut surprins de joc, cel puţin în comparaţie cu experienţele din Age of Conan, Dungeons and Dragons Online, Tabula Rasa sau Lord of the Rings Online. După ce am depăşit frustrarea cauzată de organizarea defectuoasă a firmei care gestionează WAR în Europa (GOA - un departament multimedia al France Telecom), nişte incompetenţi care au bulversat complet procesul de autentificare pentru open beta, am putut să mă joc şi să trag două concluzii. Prima: WAR este similar cu World of Warcraft. Cea de-a doua: în ciuda asemănărilor, WAR este o experienţă distinctă, cu numeroase merite. Este ca şi cum ai compara Coca Cola cu Pepsi. Ambele sunt băuturi acidulate, dulci, cu cofeină, dar cu toţii putem face diferenţa între ele chiar şi când nu vedem eticheta. Iar dacă una este mai bună decât alta, totul se reduce la preferinţe, nu există o opinie general valabilă.

Warhammer face o serie de lucruri foarte bine, începând cu interfaţa, mult peste cea implicită din World of Warcraft. Complimentată de un layout manager excelent, care permite deplasarea şi scalarea tututor elementelor, interfaţa din WAR poate fi personalizată după dorinţă. Este primul şi cel mai vizibil exemplu de element pe care WAR îl preia de la WoW şi îl îmbunătăţeşte. Interfaţa default din WAR este egalată de cea din WoW doar dacă adaug vreo 6-7 addon-uri. Evident, WAR suportă şi el addon-uri scrise în LUA, ca şi WoW, deci avantaj WAR din acest punct de vedere. Nu vreau să susţin câ interfaţa din WAR este perfectă, are destule probleme (latenţă la interacţiunea cu action bars, bare de viaţă prea mici deasupra capetelor inamicilor, selectare dificilă a personajelor în spaţiul 3D), dar per total este un aspect pozitiv.

Un alt mare plus al WAR este sistemul de public quests. Este un aspect foarte interesant care sunt convins că va fi implementat într-un fel sau altul în toate MMO-urile care vor apărea de-acum înainte. Ce este un public quest? Este un quest repetabil, care se desfăşoară într-o zonă bine determinată de pe hartă, şi la care pot participa toţi jucătorii care se găsesc în regiunea respectivă. Un PQ are trei etape consecutive: în prima trebuie omorâte X creaturi, în a doua trebuie

omorâte X creaturi mai puternice sau distruse X obiecte, iar in ultima trebuie învins un mini-boss (adesea cu însoţitori). Există mici variaţiuni, dar esenţa este aceeaşi, şi două lucruri trebuie ţinute minte: fiecare creatură omorâtă de jucători in zona respectivă când public questul este activ se contorizează pentru progresul general, iar la final, recompensa este acordată pe jumătate aleator. Da, aleator. Toţi cei care au avut o contribuţie semnificativă la terminarea questului “dau cu zarul” (1-1000), la roll se adaugă un bonus în funcţie de cât de semnificativă a fost contribuţia, iar în final, zarul cel mai mare câştigă. Este o abordare foarte prietenoasă care încurajează conlucrarea între jucători. Mai ales dacă ţinem cont că party-urile din Warhammer sunt “deschise” in mod implicit şi orice jucător se poate auto-include într-un party fără să roage pe nimeni să îl invite.

în final, un alt aspect care m-a cucerit la WAR este că nu încearcă să fie “de toate pentru toţi”. Este un MMO cu focus pe PvP şi asta este vizibil în toate aspectele lui, de la multitudinea de scenarii PvP disponibile încă de la lansare, la echilibrarea claselor pentru mass PvP nu pentru dueluri 1 la 1 sau (oroare în sală) PvE, până la faptul că healerii au damage competent şi tancii POT SĂ TANKEZE ÎN PvP. în primul rând prin faptul că jucătorii au coliziune unii cu alţii şi tancii ii pot proteja fizic pe cei din spatele lor şi în al doilea rând pentru câ abilităţile TAUNT şi DETAUNT (un soi de Fade pentru cei familiari cu WoW) funcţionează atât pe creaturi, cât şi pe jucătorii adverşi.

Mai pe larg despre plusurile şi inevitabilele minusuri ale Warhammer în numărul viitor, într-un review mai elaborat. Până atunci însă, vă sugerez să încercaţi jocul, primele impresii sunt foarte încurajatoare.

Sursa : ( Extreme Pc )

Popularity: 34% [?]

Acum câţiva ani, seria Tomb Raider se afla într-un declin evident, The Anget of Darkness fiind ultimul joc pe care producătorii iniţiali - Core Design - au mai apucat să-l lanseze înainte de a fi dizolvaţi de Eidos. Franciza nu putea fi însă lăsată să moară, Crystal Dynamics (autorii jocurilor din seria Legacy of Kain) ocupându-se de următoarele două jocuri ale seriei: Tomb Raider: Legend şi Tomb Raider: Anniversary. Acestea au reuşit să impresioneze din nou, readucând Tomb Raider printre numele grele ale industriei.

Se pare că Tomb Raider: Underworld va merge în aceeaşi direcţie pozitivă, perfecţionând mecanica de joc specifică seriei şi venind de asemenea cu numeroase adiţii. Anunţat ca un sequel pentru Legend, Underworld o va trimite pe Lara Croft prin diferite locaţii de pe globul pământesc, în căutarea legendarului ciocan al zeului Thor. De această dată, paşii eroinei vor fi purtaţi prin Mexic, Thailanda, abisurile Mării Mediterane şi, nu în ultimul rând, prin ţinuturile nordice îngheţate. Crystal Dynamics doreşte ca Underworld să împrumute cele mai reuşite elemente din precedentele două jocuri, accentul fiind pus în continuare pe sentimentul de explorare care a făcut faimoasă seria.

Astfel, locaţiile uitate de lume vor fi din nou la ordinea zilei, jucătorul fiind constant nevoit să descopere rutele pe unde-şi poate continua drumul. Pe lângă bătrânul cârlig, Lara are acum la dispoziţie şi un sonar prin intermediul căruia poate consulta o harta tridimensională a mediului înconjurător. în cazul în care acest element ajutător nu este de ajuns, producătorii au implementat în Tomb Raider Underworld şi un nou sistem de indicii. Acesta poate oferi fie sugestii subtile, fie rezolvări complete pentru diferitele faze în care jucătorii se pot bloca.

Sistemul de luptă a fost de asemenea îmbunătăţit, existând acum o nouă bară de Rage. Când aceasta se umple, Lara poate intra în slow motion (similar oarecum Bullet Time-ului din Max Payne) sau îşi poate elimina direct oponenţii prin diferite execuţii. Nu în ultimul rând, hulitele Quick Time Events din Legend şi Anniversary vor fi înlocuite de aşa-numitele Adrenaline Moments. în loc să fie nevoit să apese diferite butoane într-o ordine prestabilită, jucătorul beneficiază de câteva clipe desfăşurate în slow motion, în care trebuie să reacţioneze singur pentru a scăpa de ameninţările de moment.

Aspectul grafic a fost la rândul său serios îmbunătăţit, numeroase elemente ale motorului grafic din Legend şi Anniversary fiind rescrise pentru Underworld. Astfel, nivelurile desfăşurate în adâncurile mării vor fi virtual infinite, neexistând limitări artificiale de genul pereţilor invizibili. De altfel, echipa de la Crystal Dynamics se mândreşte foarte mult cu implementarea apei din Tomb Raider Underworld, considerată a fi una dintre cele mai aspectuoase din industrie.

Vom afla abia spre sfârşitul toamnei în ce măsură ciocanul lui Thor este sau nu doar o legendă, Tomb Raider Underworld fiind aşteptat în a doua jumătate a lunii noiembrie.

Surs : ( Extreme Pc )

Popularity: 31% [?]

Dacă te-ai săturat să iei bătaie în toate jocurile de tip FPS e timpul să-ţi schimbi mouse-ul. Ultima inovaţie în materie de gaming, noul mouse Ergo 555 Laser de la Genius integrează cele mai avansate tehnologii pentru a oferi performanţe înalte şi a satisface cele mai exigente cerinţe ale pasionaţilor de jocuri. Mult mai avansat decât orice alt mouse, gratie tehnologiei încorporate Doppler, rezoluţiei înalte şi incredibilei precizii la acoperirea suprafeţei.

De asemenea, mouse-ul permite independent ajustarea dpi-ului axelor X şi Y, de la 400 la 3200, obţinându-se astfel o reacţie instantanee şi personalizată în joc, în timp ce ecranul tip OLED de care beneficiază, transmite permanent informaţii legate de rezoluţie şi profilul jocului. Conectarea la calculator se realizează printr-un cablu fexibil care nu îngrădeşte libertatea de mişcare.

Pentru individualizarea profilurilor de joc, Ergo 555 Laser de la Genius dispune de şapte butoane macro programabile care permit tuturor împătimiţilor de gaming accesul instantaneu la toate modurile de joc, simplificarea acţiunilor şi mişcărilor multiple. Preţul sugerat de Genius pentru end user este de 30 euro

Sursa : ( Extreme PC )

Popularity: 29% [?]

AMD a anunţat îmbunătăţiri semnificative în procesul de fabricaţie a chip-urilor RV670 folosite în linia sa de plăci video. Astfel, în afară de reducerile semnificative de preţuri practicate pentru întreaga linie de plăci video, costurile mai reduse de fabricaţie au făcut posibilă apariţia unei versiuni reduse a seriei 3870 X2, botezată Radeon HD 3850 X2. Aceasta va putea fi achiziţionată pentru un preţ cuprins între 299 şi 379 dolari, în funcţie de cantitatea de memorie disponibilă: 2 x 256MB sau 2 x 512MB memorie GDDR3 tactată la 1650MHz. Ca şi versiunea high end, Radeon HD 3850 X2 va dispune de un bus de memorie de 2 x 256 biţi.

Noul model este disponibil începând cu această lună şi este oferit drept o alternativă pentru seria GeForce 8800 GTS de la NVIDIA.

Pentru piaţa entry-level AMD a lansat Radeon 3830, un model de buget oferit pentru un preţ de 129 dolari, privinţa performantei oferite, acesta este situat între modelul HD 3650 si modelul ceva mai costisitor HD 3850. Specificaţiile acestuia induc un total de 256MB memorie video, accesată pe 128 biţi, în timp ce procesorul grafic dispune de 320 procesoare de stream, 16 unităţi de texturare şi 16 unităţi de rasterizare.

Popularity: 21% [?]

Jocurile Online MMO incerc sa aduca cât mai multe facilităţi sociale posibile, indiferent de genul jocului.

Dacă e vorba despre un first person shooter, trebuie sa existe un aspect social, undeva într-o zona linistita ! Dacă e vorba despre un joc de hack si slash ,va exista cu siguranţă un aspect social ascuns într-un Tavern undeva.
Acelaşi lucru se întâmplă şi în jocurile de sport - cele mai recente (şi, probabil, una dintre cele mai bune exemple) este CyberSports “FOOTBALL SUPERSTARS”, care se află în prezent în versiunea beta şi care este de aşteptat să fie lansat până la sfârşitul anului.

Practic, jocul oferă jucatorului o şansa de a crea propriul jucător de fotbal într-o lumea virtuală şi să trăiască ca Beckham.Voi veti crea caractere dupa placul dvs, de sex masculin sau feminin şi începeti să vă cãutati glorie. Meciurile pot fi casual clasate.

Când meciul se termină,caracterele dvs. sunt plătite în moneda de “FOOTBALL SUPERSTARS”, din care există două tipuri - dolari şi obligaţiuni. Obligatiunile (care reprezinta un nou mod de plata pentru jocuri online - microtransactions) sunt cumparate cu bani reali şi utilizate pentru cumpărarea de privilegii speciale sau elemente.Salarile vor creşte în funcţie de nivelul, si toate veniturile dvs. pot fi cheltuite în joc la doi orase virtuale, care au capacitatea de a găzdui alte milioane de fani online de fotbal în acelaşi timp.

Înapoi la aspectele sociale, aveţi posibilitatea să socializati, în restaurante, baruri si cluburi de vizita si magazine unde puteti cumpara cele mai noi echipamente de fotbal, ca un adevarat superstar.

De asemenea, puteţi să mergeţi la sali de gimnastica pentru a vă îmbunătăţi atribute fizice, sau flirt cu paparazzi în scopul de a spori faima, statutul dvs. si a avea acces la cele mai exclusive cluburi si locatii. De ce? Pentru ca viata e ca fotbalul: Devine mai interesanta online.

Popularity: 30% [?]

AMD “Advanced Micro Device” nu vrea să construiască chip-uri uriaşe, ca şi rivale Nvidia.
Un executiv de la Nvidia spune ca mai mic nu este întotdeauna mai bine sau mai eficient.

Astfel de declaraţii vor ajuta să definească modul în cele două firme uriaşe a chip-uri, se lupta la cel mai înalt nivel pentru locul intai în următorii ani.

Una dintre cele mai mari chip-uri grafice va fi GTX 280 de la Nvidia. Acesta este felul de chip care îşi caută toţi entuziaşti de jocuri.O performanţă mare de multe ori reprezintă şi un număr de tranzistorii mare. Iar GTX 280 o să aibă ambele.

AMD,de asemenea, are intenţia de a furniza tehnologii grafice extreme, cu viitoarea X2, o urmărire de serii 3870 X2 . Şi AMD vrea să fie clar: strategia sa este diferită de la Nvidia.

“Am luat două chip-uri şi le am pus pe un bord (x2). Făcând aşa avem un chip mai mici, care este mult mai eficient”, a spus Matt Skynner, vice-preşedinte de marketing pentru grupul de produse grafice la AMD.

“Credem că aceasta este o strategia mult mai puternica decât mergând pe un singur chip monolitic uriaş care este foarte scump şi foloseşte o mulţime de energie, şi de fapt poate fi utilizat doar pentru o mică porţia a pieţei,”

Skynner a spus că AMD încearcă să producă GPUs (unităţile de procesare grafică) pentru segmentul principal de piaţă, apoi sa perfectineze performanţă, prin adăugarea GPUs, mai degrabă decât un chip mare,cu performanţă inalta.

Strategia de la Nvidia este sa creeze cea mai mare performanţă la orice preti.

Aceasta se aplică de asemenea la memorie. AMD crede ca suport pentru tehnologiile GDDR5 de memorie este un alt mod de a oferi o bună performanţă la un cost rezonabil. “Nu este nevoie de un chip urias cu un “data path” urias pentru a obtine lăţime de bandă mare. Puteţi utiliza o tehnologie cum ar fi GDDR5,ca sa obtineti lăţimea de bandă dorita”, a spus Skynner.

In Concluzie :
AMD nu are bani pentru a investi in high-end GPUs. La mize uriase din acesta competitia nu există nici un premiu pentru locul doi.
Dacă AMD investeste o jumătate de miliard de dolari - care este ceea ce trebuie pentru a dezvolta un nou nivel de GPU entuziat.
Trebuie sa stie ca merge la victorie.Daca nu, mai bine sa nu investeste nici un bani. “

Sursa : (Cnet news.com)

Popularity: 33% [?]