Norton Internet Security 2009

Cei mai mulţi utilizatori se împart în două tabere apropo de acest produs: există cei care spun că este foarte bun la pro­tecţie şi există cei care spun că este foarte hapsân cu resursele sistemului. Şefii Norton şi-au luat angajamentul anul acesta că vor face tot ce pot pentru a reduce impactul asupra sistemului. Şi testele noastre au arătat că au reuşit. Şi au mai reuşit şi să facă interfaţa mai simplă. Şi să facă activităţile să aibă loc în perioada când sistemul este inac­tiv în alte privinţe. Şi instalarea s-a mai simplificat, tot ce trebuie să faci în afară de introdus codul licenţei este să apeşi pe butonul cel mare pe care scrie că eşti de acord şi programul se instalează singur.

Performanţa

După cum am văzut, totul la acest sistem este legat de per­formanţă. Chiar pe panoul central ai un indicator al perfor­manţelor sistemului. Suita are un instrument denumit Norton Insight al cărui scop este identificarea fişierelor deja scanate, astfel încât ele să nu mai încurce activitatea pe viitor. Norton LiveUpdate intră în funcţiune o dată la opt ore pentru a aduce noutăţi în semnături şi în alte părţi ale programului.

Ca de obicei, pentru a vedea dacă această suită este pe cât de eficientă se laudă a fi, am strâns script-uri care mimează activităţi cotidiene, dar şi procedura de boot, apoi am rulat de mai multe ori respectivele operaţiuni şi cu script-urile, şi cu tot cu suita instalată, am măsurat timpii de mai multe ori şi am calculat mediile.

Procedura de boot, care a durat în mod normal fără Norton un minut, a durat un minut şi un sfert cu el insta­lat, în cazul copierilor şi mutărilor de fişiere, suita a adău­gat cinci procente la timpul normal. Pentru operaţiunile de zip/unzip, Norton a încetinit sistemul cu 25%. Pentru browsing, s-a înregistrat o întârziere cu 13 procente. Descărcarea de mesaje cu filtrul activ a durat de două ori mai mult decât cu el lipsă. Per total, la această categorie, nota suitei este 4.

îndepărtarea malware

Am instalat Norton pe mai multe sisteme asezonate cu bine­cunoscutul cocktail de adware, spyware, rootkits, trojans, worms, şi programe rogue antispyware. Prima scanare pe un sistem curat a durat 50 de minute. Cam mult, ZoneAlarm a reuşit acelaşi lucru în 20. Dar după ce Norton Insight a iden­tificat 90% dintre fişiere ca fiind curate, următoarea scanare a durat cinci minute. Scorul la eliminare de malware a fost de 9,3 din 10. 40% din malware au dispărut la prima vedere.

Protecţia

Ca şi până acum, şi la Norton am testat capacitatea de a păstra un sistem curat cu aceleaşi mostre. Toate au început să dispară de când am deschis directorul în afară de una, care a dispărut când am lansat-o. Nota 10 pentru eliminare de malware. La fel ca şi la celelalte suite, am încercat să păcălim suita cu variante deghizate ale aceloraşi mostre. Şi ele au dispărut la fel ca şi originalele. în testul cu keylogger-i comerciali, scorul pentru Norton a fost 8,6 din 10.

Protecţia antifraudă

Internet Explorer, Firefox şi, mai nou, Chrome de la Google au instrumente antiphishing proprii. Le-am testat şi pe acestea, şi pe Norton 2008 în comparaţie cu Norton 2009 pentru a vedea diferenţele. Am luat cele mai proaspete adrese frauduloase de pe e-mail şi de pe site-uri care raportează astfel de lucruri şi le-am pus la treabă. De data aceasta, cele două filtre Norton s-au comportat exact la fel, blocând 90 de procente dintre adrese, ambele tratându-le la fel, fie că erau suspecte, fie că erau nocive de-a dreptul. IE7 a prins cam 75% dintre ele, iar Firefox cam 60%.

Firewall

Firewall-ul de la Norton a trecut cu destulă uşurinţă testele noastre de port-uri şi de atacuri de pe Web. Norton ascunde porturile. Nimic original, şi Windows Firewall face asta. Partea dificilă a unui firewall este cea a controlului pro­gramelor. Primele firewall-uri puneau nenumărate întrebări. De fiecare dată când un program încerca pentru prima dată să acceseze Internetul, firewall-ul te întreba dacă îl laşi, cu termeni dintre cei mai ciudaţi. Un utilizator normal nu are pregătirea să dea un răspuns la fiecare astfel de întrebare, aşa că Norton şi-a asumat el răspunderea deciziilor. Şi cea mai bună dovadă că este o abordare flexibilă este faptul că Norton nu blochează, în general, procedurile tip “leak test” pentru că, în afară de listele albe sau negre, firewall-ul său se foloseşte şi de analiza comportamentului programelor. Şi este suficient de deştept să facă diferenţa dintre un test şi o ameninţare reală. Oricum, pe trei din duzina pe care am folosit-o le-a blocat, până la urmă. Putem spune că, în acest moment, Norton şi ZoneAlarm au cele mai bune com­ponente firewall.

Antispam

Protecţia antispam face parte acum din produs, nu mai este subiect de add-on ca anul trecut. în rest, este cam la fel. Produsul nu se integrează în clientul de mail Vista Mail. Implicit, antispamul îţi trece în lista albă tot ce ai în cartea ta de adrese şi le adaugă din mers pe cele care apar în plus. Am măsurat cât durează să descarci 1.000 de mesaje fără filtrul de la Norton şi, apoi, cât durează cu el în funcţiune aceeaşi operaţiune. Mai mult decât dublu. Oricum, un rezul­tat nu de dorit, dar decent faţă de altele.

Am dat peste o problemă în mod repetat, una la care nici Norton nu a reuşit să ne răspundă până la închiderea ediţiei. La întâlnirea cu anumite mesaje, un anumit proces din suită ceda, renunţând la descărcarea mesajului. Nu ne-am mai putut conecta decât după un restart, şi iar am dat peste aceeaşi problemă. Singura metodă prin care am putut-o evita a fost să scoatem din funcţiune antivirusul pentru mail.

La proba de filtrare de mail ne-am trezit cu o treime din mesajele valide aruncate în directorul spam, ca şi anul tre­cut. A crescut ceva, totuşi: mesajele spam, ajunse în inbox într-o proporţie de 10 procente data trecută, au ajuns la 30% anul acesta. Dacă instalezi Norton, opreşte antispa­mul. Instalează Cloudmark, iHateSpam ori SPAMfighter. Produse de comunitate, ele au rezultate fantastice.

Protecţia identităţii

Şi IE, şi Firefox îţi pot reţine datele pentru intrări în cont pe site-uri securizate, dar ar fi bine să nu le laşi să facă asta. Există destule programe care ţi le pot sustrage şi oricine are acces la calculatorul tău şi îţi ghiceşte numele de utilizator primeşte bonus parola. Opţiunea Norton Identity Safe îţi dă posibilitatea de a-ţi ţine datele de înregistrare protejate de

0 parolă şi de a le folosi numai când vrei tu. Atenţie, dacă alegi ca Identity Safe să-ţi preia şi parolele din IE, trebuie să mai faci ceva. După ce le-ai transferat, intră la Internet Options, scoate din funcţiune Password AutoComplete şi şterge parolele stocate acolo. Dacă Norton a putut să le vadă, fii sigur că şi hackerii ar putea.

Notă

Sigur, vorbim despre cea mai rapidă şi mai discretă variantă de Norton de până acum. Iar protecţia sa este bună acolo unde contează. Evident, nu este nici aceasta suita perfectă sau lipsită de probleme. Modulul antispam chiar nu vă reco­mandăm să-1 folosiţi, la fel cum vă anunţăm şi că modulul de control parental este unul rudimentar. în plus, încă nu s-au terminat de testat toate suitele de securitate noi de anul acesta, celelalte au şansa lor de a se dovedi mai bune şi, dacă o fac, noi vom recunoaşte dar, deocamdată, Norton Internet Security 2009 câştigă acest test.

ZoneAlarm Internet Security Suite 2009

ZoneAlarm este foarte bun la apărare. Are un firewall puter­nic şi ţine la distanţă malware de sistemele curate, dar este mai puţin eficient la curăţirea programelor nocive care au apucat să se ascundă prin sistem, iar unele dintre opţiunile sale s-au cam învechit.

Până la urmă, vorbim despre bunicul tuturor pro­gramelor firewall, unul prezent pe piaţă dinainte ca mulţi dintre noi să ştie ce înseamnă firewall personal. Anul aces­ta, ZoneAlarm Internet Security Suite 2009 (aka ZoneAlarm Internet Security 8.0) s-a prezentat cu un nou look, deşi, dacă privim atent dincolo de faţadă, nu s-au schimbat foarte multe. Ne-a plăcut cel mai mult protecţia sa pe mai multe straturi care a reuşit să blocheze total instalările de malware, ne-au mai plăcut firewall-ul şi protecţia antispam. Nu ne-a plăcut modulul de control parental şi nici încetineala cu care a lucrat în cazul fişierelor şi directoarelor comune.

Firewall

Modulul de la această ediţie s-a blindat şi mai tare: prote­jează sistemul de atacuri din exterior, controlează ce pro­grame accesează Internetul şi reţeaua şi protejează împotri­va programelor care vor să-ţi atace sistemul de operare sau browser-ul. Am încercat să-1 scoatem din funcţiune şi nu am putut. Nu i-am putut umbla la setările din Registry şi nici să-1 oprim din Task Manager.

Cât priveşte atacurile din exterior, nici acolo n-am putut face nimic. Am descoperit un port vizibil, dar nu am putut să-l exploatăm. Toate tehnicile, mai directe sau mai ascunse, s-au lovit de un adevărat zid. Un firewall aproape perfect.

La controlul accesului programelor, ZoneAlarm a făcut tot ce a putut pentru a păstra întrebările adresate utiliza­torului la un număr cât mai mic şi s-a bazat pe liste de pro­grame cunoscute tot mai mult pentru a ne deranja cât mai puţin. Iar în legătură cu programele care se ocupă cu scurg­eri de informaţii, firewall-ul a blocat tot, în afară de unul sin­gur. Oricum, tot mai bine decât concurenţa.

Protecţia antispyware

Am instalat suita pe mai multe sisteme de test, infestate cu tot felul de malware, la fel ca şi în cazul celorlalte produse. Cele mai multe instalări au decurs fără probleme. Pe un sis­tem a trebuit să ordonăm programului să ingnore o ameninţare asupra căreia să revenim mai târziu cu scanarea, întrucât suita nu putea să o rezolve şi nici să ne lase să mergem mai departe. Câţi utilizatori normali ar fi avut nervii destul de tari ca să facă asta? Ar fi fost bună o sugestie din partea programului în acest sens. într-un alt sistem, am intrat într-o spirală necotrolată de ecrane albas­tre. Cei de la suport tehnic de la ZoneAlarm ne-au trimis un set de fişiere şi instrucţiuni cu ajutorul cărora să le trimitem informaţiile de care aveau nevoie pentru a descifra proble­ma. Şi au descoperit-o. Era vorba de un bug într-una din mostrele de malware pe care le folosisem pentru test. în glumă, ne-au sugerat să căutăm un update. Dincolo de glumă, după patru zile de eforturi, noi nu am reuşit să ieşim din cercul vicios în care eram. Noroc că era vorba de un sis­tem virtual, la unul real am fi fost nevoiţi să ştergem tot.

Deşi face scanări antivirus şi antispyware separat, pro­gramului i-au trebuit doar 20 de minute pentru a le termina, în condiţiile în care o scanare normală durează 30. Pentru eliminarea totală a elementelor executabile a unei ameninţări, chiar şi cu informaţii lăsate în urmă, ZoneAlarm a obţinut un scor de 7,8 din 10. Un scor decent, dar nu excelent. Dar am scos din calcul sistemul scos din funcţiune de instalare. Dacă l-am fi luat şi pe acela în calcul şi am fi trecut la ratări toate ameninţările de acolo, scorul ar fi fost 6,7. La testul paralel cu keylogger-i comerciali, ZoneAlarm a obţinut un scor de 8,2 din 10, foarte bun, având în vedere că mai toate suitele au avut rezultate mai proaste aici.

Protecţia stratificată

Mai multe elemente din această suită participă împreună la protecţie. Am încercat, de exemplu, să deschidem site-urile de pe care descărcasem programele malware pentru test. Un sfert dintre ele deja nu mai erau valide, iar programul a blocat încă 40 de procente din rest. Ne aşteptam la mai mult, asta şi pentru că nu ştiam încă faptul că şi alte ele­mente urmau să-şi intre în rol.

Apoi, am deschis directorul care conţinea mostrele de malware, ca să dăm următorului strat de apărare şansa să se afirme. Surpriză, doar o cincime dintre programele care rămăseseră au fost şterse, asta în condiţiile în care alte pro­grame mai lăsaseră doar o cincime în viaţă în acel moment. Atunci am înţeles că ceva nu era în regulă şi am lăsat pro­gramul să-şi aducă la zi baza de date. Exact, începusem scanarea prea devreme. Am reluat procesul şi programul a eliminat 70% din ameninţări la prima vedere. Restul fie au fost blocate înainte de lansare, fie au fost puse în carantină la lansare. La testul paralel cu keylogger-i comerciali, pro­gramul nu a fost la fel de prompt, dar şi-a revenit repede şi a obţinut un scor de 9,5 din 10, cel mai bun la această cat­egorie dintre toate cele testate. Testând cu variantele mod­ificate ale aceloraşi aplicaţii malware, am observat că două au reuşit să strecoare cod executabil pe sistemul de test, dar rezultatul rămâne unul foarte bun şi demonstrează fle­xibilitatea sistemului.

Antispam

Singura parte în care putem spune că filtrul antispam de la ZoneAlarm are ceva lipsă este faptul că lucrează numai cu Outlook, Outlook Express şi Windows Mail. Protecţia, în schimb, este foarte bine gândită. Poţi decide tu cât de agre­siv va fi acest filtru în căutarea sa după spam.

Am testat sistemul folosind mesaje din trei conturi de mail infestate cu spam, am lăsat sistemul setat la nivel mediu de agresivitate şi am scos din funcţiune lista albă, lista neagră şi challenge/response (o funcţie care îţi permite să verifici dacă expeditorul unui mesaj către tine este spam­mer sau nu). Am folosit numai mesaje alese manual şi care puteau fi categorisite fără urmă de îndoială ca valide, bulk valid sau spam. Observând modul cum lucrează filtrul, am descoperit cu stupoare că niciun mesaj nu era băgat în directorul spam. Am oprit operaţiunea şi am descoperit cum, brusc, foarte multe mesaje au intrat în respectivul director. Deci, filtrarea are loc după ce mesajele ajung în inbox. Oricum, filtrul a indentificat cam cinci procente din mesajele valide drept spam şi a permis accesul a circa şase procente din spam în inbox. Ceea ce înseamnă că dacă îţi configurezi bine lista albă, poţi avea destulă încredere în fil­trul antispam de la ZoneAlarm.

Performanţe

Check Point laudă produsul şi spune că este foarte rapid în această ediţie. Cu siguranţă, scanarea este mai rapidă decât multe altele, asta deşi se face separat pentru viruşi şi spyware. Iar filtrul antispam nu încetineşte descărcarea de e-mail. Dar cum afectează toate operaţiunile acestea performanţa totală a sistemului? Şi iar am ajuns la testul standard. Am verificat cum afectează suita instalată procesul de boot şi anumite operaţiuni ce pot apărea în mod obişnuit pe un calculator.

Procedura de boot dura 60 de secunde fără ZoneAlarm instalat şi 90 de secunde cu el instalat. Am verificat, apoi, cât timp durează până se încarcă 100% o succesiune de site-uri. De mai multe ori. Apoi am încercat acelaşi lucru cu suita instalată. A durat cu 30% mai mult. Un impact semni­ficativ s-a simţit asupra operaţiunilor de copiere/mutare de fişiere, aici acesta a fost de circa 50% şi este unul cu atât mai important cu cât aceste operaţiuni au loc destul de des. Testul care măsura cât îi lua lui Windows Installer să instaleze şi să dezinstaleze automat un set de pachete a demonstrat că durata creşte cu 60 de procente atunci când suita este instalată, iar operaţiunea de arhivare/dezarhivare a durat de două ori mai mult.

Concluzia

Modulele de protejare a identităţii şi de control parental nu ies în evidenţă în mod deosebit. O.K., poate cel de control parental prin faptul că nu-şi are rostul şi cel de protejare a identităţii prin faptul că, dacă achiziţionezi ZoneAlarm, beneficiezi automat şi de serviciul Identity Guard Good Start, care, în mod normal, ar trebui plătit printr-un abona­ment separat şi care mai adaugă o serie de instrumente menite să te protejeze de furtul datelor tale şi să te ajute în cazul în care acel lucru chiar se întâmplă. Concluzia cea mai importantă este că am analizat şi testat o suită bună. O alegere în continuare bună, dar care încă aşteaptă o schim­bare dincolo de aspect.

Sursa : PC Magazine

Popularity: 5% [?]

F-Secure Internet Security 2009

O suită uşor de folosit, fără multe opţiuni sau setări în plus. Dar a fost foarte greu să-1 instalăm şi a durat ciudat de mult să ştergem cu el malware inactiv. Firewall-ul lucrează după moda veche, iar modulele antispam şi de control parental nu sunt suficient de puternice. Programul are şi lucruri bune, care ne-au plăcut: este foarte bun la prevenirea instalării malware, are o interfaţă foarte simplă şi pe înţeles, iar Rescue CD-ul poate elimina programele nocive care au ocupat deja sistemul. în ciuda a ceea ce spuneam despre eficacitatea lui la instalarea malware, programului îi ia foarte mult timp să se ocupe de asta şi te trezeşti prea des cu întrebări pop-up despre programe valide. Virus & Spy Protection, Internet Shield, Spam Control, Parental Control şi Automatic Updates. Acestea, alături de cel home, sunt obiectele principale în panoul de control de la F-Secure Internet Security 2009. Cu alte cuvinte, o variantă doar un pic îmbunătăţită faţă de 2008, fără niciun echivalent pentru butoane gen “repară tot”, găsite în alte suite.

Instalarea

Noua opţiune Automatic Installation ar trebui să facă insta­larea mai uşoară setând valori implicite mai sensibile în loc să te întrebe unde să instaleze programul şi aşa mai departe. Procedura a automatizat până şi rezolvarea conflictelor. De exemplu, programul de instalare ne-a spus să scot din funcţiune ZoneAlarm Free instalat pe unul dintre sistemele de test. După 15 -20 de minute cu updates la semnăturile de viruşi şi alte date din program, eram gata de drum.

Instalarea a mers bine pe sistemele curate şi pe unele sisteme infectate, pe altele însă a dat peste probleme serioase. Am încercat într-o mulţime de feluri să facem pro­gramul să meargă cu succes pe anumite sisteme, asta în colaborare cu centrul de suport tehnic de la F-Secure. Am muncit destule ore la asta şi, mai pe scurt, sfatul nostru este ca, în cazul în care vrei să cumperi suita şi să o instalezi pe un sistem cu probleme, să te pregăteşti pentru o ade­vărată aventură.

Antivirus

Programul antivirus de la F-Secure reuşeşte să ia note bune şi certificări din partea laboratoarelor independente întot­deauna. Din 2003, tehnologia antivirus de la ei a ratat pre­miul Virus Bulletin VB100% o singură dată. Patrik Runald de la F-Secure ne-a explicat cum funcţionează sistemul DeepGuard împotriva ameninţărilor fără semnătură: le rulează într-un mediu virtual şi dacă se comportă ca un mal­ware, le elimină. Scanările au loc la acces, la cerere şi după un program. După program însemnând că poţi seta ca scanarea să aibă loc zilnic, săptămânal sau lunar. Softul elimină ameninţările din mers. De asemenea, produsul scanează şi corespondenţa de e-mail POP3, SMTP şi IMAP.

Protecţia

Am testat capacităţile de protecţie ale suitei instalând-o pe un sistem curat, asupra căruia am lansat, apoi, atacuri con­certate cu adware, spyware, rootkits, trojans, worms şi pro­grame rogue antispyware. Suita, odată descoperită o ameninţare, se oferă să dezinfecteze, să pună în carantină sau să şteargă aplicaţia.

Din păcate, au durat aproape patru ore şi toate abor­dările la care ne-am putut gândi pentru a elimina trei sfer­turi din ameninţări, în loc de 20 de minute, cât ar fi fost nor­mal. Dacă (şi este vorba de un mare „dacă”) timpul nu con­tează pentru tine, scorul este foarte bun. Pentru fiecare din­tre ameninţările respinse am creat alte variante, uşor diferite. După alte ore de muncă, programul a respins tot, în afara de două. Ceea ce a demonstrat că sistemul de detecţie fără semnătură s-a dovedit suficient de flexibil pentru aşteptările noastre.

Blocarea

După ce ne-am chinuit cât ne-am chinuit cu eliminarea de malware la acces, mai aveam la dispoziţie doar câteva mostre. Toate acestea au fost prinse de FS2009 la un moment dat în timpul instalării, dar procesul de curăţare a fost chiar lung. La un produs am aşteptat 20 de minute citind “Item is being processed.” Dar, până la urmă, a pre­venit toate instalările neautorizate (în afară de una) - iar asta înseamnă că a îndeplinit baremul. Scorul de 9,8 din 10 obţinut de suită la acest test o pune pe primul loc între pro­dusele testate de această dată, dar munca pe care o depui pentru a-ţi îndeplini scopul nu este deloc încurajantă.

într-un test paralel cu keykogger-i comerciali, produsul a blocat o parte din programe la prima vedere, o parte când le-am lansat au fost categorisite drept „riskware”, dar o parte dintre ele au reuşit să instaleze fişiere executabile. 7,3 din 10 a fost scorul final pentru FS2009 la acest test.

Extracţii dureroase

Ca să putem instala produsul pe sisteme infectate am muncit foarte mult. A trebuit să facem apel şi la echipa de suport şi să încercăm tot ce ştiam. Pasul următor a fost să facem câte o scanare completă pe fiecare sistem ca să scăpăm de toate programele malware nelichidate la scanarea de la acces.

Odată scanarea terminată, poţi alege să elimini toate ameninţările automat sau să le examinezi individual.

Curăţenia automată ignoră programele categorisite drept „riskware”, în timp ce cea manuală te pune în postura de a aştepta destul de mult de la un pas la altul. Pe fiecare cal­culator de test, rapoartele au indicat că nu s-au eliminat toate ameninţările, rămânând între una şi 17. Din fericire, cele mai multe dintre cele rămase au dispărut după primul reboot. Era şi mai bine dacă şi utilizatorii ar fi fost informaţi că mai au la dispoziţie un reboot, în loc să afle, sec, că au rămas ameninţări în sistem şi atât. Până la urmă, la această categorie de test, programul a obţinut 7,8 puncte din 10. Pe un test diferit cu keylogger-i comerciali, suita a obţinut 5,9, ceva mai bine decât media celorlalte produse testate la fel.

Firewall

Programul firewall din această suită trece testul pe care îl trece şi firewall-ul de la Windows: ascunde porturile şi blochează atacurile. Ce are în plus acest produs este infor­maţia detaliată despre fiecare atac. în schimb, stilul de lucru este acelaşi ca şi în trecut: dacă pentru cele mai cunoscute programe suita preconfigurează accesul, pentru cele pe care nu le cunoaşte, te întreabă pe tine ce să facă. Pe deasupra, te mai trezeşti întrebat din când în când dacă eşti de acord ca o aplicaţie să „modifice sistemul”. Tu ce ai răspunde? Noi am început să credem în modelul de firewall care nu te mai întreabă ce să facă, unul care ştie ce program e bun, ce program e rău şi care îl monitorizează pe cel pe care nu-1 cunoaşte. Dar aici am dat peste o situaţie, la un moment dat, în care firewall-ul ne-a întrebat ce să hotărâm chiar în cazul unui update al său.

Antispam

Setarea filtrului antispam durează fix până alegi între Aggresive, Medium sau Relaxed. Mesajele de la adresele din lista albă nu vor fi blocate niciodată, iar aceasta poate fi completată cu contacte din Outlook, Outlook Express ori Windows Mail. Ar fi fost şi mai bine dacă ar fi putut adăuga automat la lista albă adresele către care trimiţi tu email-uri.

Filtrul de la F-Secure se integrează automat cu cei trei clienţi de mail de la Microsoft şi oferă indicaţii pentru inte­grarea în Netscape, Thunderbird, Opera şi Eudora.

Am lăsat filtrul spam să controleze circa 9.000 de mesaje recente pe care le-am împărţit în trei categorii: valide, bulk (chestii gen newsletters) şi spam. Programul a recunoscut toate mesajele valide ca atare, a marcat doar trei la sută din mesajele bulk drept spam, în schimb, a lăsat cam jumătate din mesajele spam în inbox.

Control parental

Sistemul de control parental de la FS2009 nu oferă setări pentru fiecare copil. în schimb, oferă trei profiluri: Parent -cu acces nelimitat; Teenager - cu acces la toate site-urile, în afară de cele specificate pe o listă; Child - cu acces numai la un număr de site-uri puse pe o listă de către părinte.

Cu opţiunile de control pornite, Windows se lansează cu profilul de copil, cel mai restrâns. Pentru acces la drepturile de părinte sau de adolescent trebuie să furnizezi parola potrivită. Ca o noutate la această versi­une, ai şi posibilitatea de a alcătui, în mare, un program după care fiecare să poată accesa Internetul, dar, din nou, nu poţi acorda timpi diferiţi în funcţie de copil, ci doar poţi seta programul în funcţie de vârstă, adică matur, copil sau adolescent.

Performanţe

în primul rând, am verificat cât încetineşte programul pornirea sistemului. Verificând cu seria de programe de test instalate, sistemul pornea într-un minut înainte de insta­larea suitei şi în aproape două după instalare. Destul de mult, având în vedere că alte suite au generat întârzieri de doar 15 secunde. Şi navigaţia a fost afectată, dar nu la fel de mult pe cât a fost afectată de Kaspersky.

Programul nu a părut să afecteze nişte sarcini destul de elaborate de conversie audio, în schimb, la lucrul cu nişte fişiere ZIP timpul s-a lungit cu circa 75%. Per total, putem spune că lucrul cu această suită a afectat destul perfor­manţele sistemului. Dar, pentru că am văzut multe în teste şi am văzut şi mai rele şi, cu siguranţă, îi vom vedea şi de acum încolo pe alţii cu performanţe mai slabe, această suită primeşte din partea noastră calificativul „bun”.

Kaspersky Internet Security 2009

Noua interfaţă de la Kaspersky ascunde lucrurile serioase de utilizatorii începători, dar le lasă la dispoziţia celor avansaţi. Noul filtru de aplicaţii face suita destul de deşteaptă încât să ia propriile decizii fără a-1 mai bate la cap pe utilizator. Şi dacă nu vrei să te bazezi pe Kaspersky pen­tru lupta antispam sau pentru control parental, este o alegere destul de bună. Ne-au plăcut filtrul de aplicaţii şi iniţiativa programului, scanările rapide şi căutarea vulnera­bilităţilor în sistem. Nu ne-au plăcut controalele parentale, faptul că se instalează foarte greu pe sisteme infectate şi nici filtrele antispam şi antiphishing.

Antivirus

Deşi a avut ceva probleme cu certificările recente, motorul antivirus de la Kaspersky îşi respectă blazonul şi experienţa. Noua variantă a fost făcută special pentru viteză şi poate profita de prezenţa mai multor procesoare unde este cazul, folosind şi mai puţină memorie.

Implicit, scanarea antivirus, plus antispyware porneşte numai la comandă, dar o poţi programa să aibă loc la inter­vale de la minute la luni de zile. Mai mult, nu scanează din nou fişierele care nu au suferit modificări. Scanările au loc şi după fiecare update. Atenţie, acestea sunt trimise câteo­dată din oră în oră, ceea ce ar putea să te încurce un pic, dar, poate merită!

Eliminare malware

La fel ca şi la celelalte suite, am instalat KIS2009 pe nişte sisteme virtuale pline de “bunătăţi”. Scanarea este automa­tizată. Totuşi, ea nu se va ocupa de riscurile minore gen adware. Pentru că programul ia deciziile singur, nu ai să dai peste rapoarte stufoase. La un moment dat, programul te poate întreba dacă îi permiţi să desfăşoare o acţiune de securitate specifică, după care să comande un reboot. Atenţie, dacă apeşi OK, calculatorul va reporni fără altă avertizare.

O problemă serioasă peste care am dat a fost legată de prezenţa unei ameninţări bazate pe driver. Ne-a luat zile între­gi de colaborare cu echipa de suport tehnic pentru a remedia problema. în lumea reală, acest lucru ne-ar fi putut lăsa fără calculator pe toată acea perioadă. Am avut ocazia să lucrăm şi cu KIS2009 System Restore ca să eliminăm respectiva ameninţare. Programul îşi crease o politică de apărare prin care scotea din funcţiune REGEDIT. System Restore (de la KIS, nu de la Windows) a anulat respectiva politică.

Instalarea suitei şi curăţenia cu ea pe toate sistemele de test a cerut ceva eforturi. Ai şanse să ajungi să faci apel la echipa de suport în încercarea de a instala programul pe un calculator infectat.

în mod normal, acordăm punctaj întreg unei suite dacă elimină toate urmele executabile ale unui program chiar şi dacă lasă în urmă alte tipuri de informaţii. KIS2009 a restrâns activitatea unei ameninţări, dar i-a permis să ruleze parţial. Deci, a primit jumătate din scor. Scorul final la elim­inarea de ameninţări a fost 8 din 10.

în testul contra unor keylogger-i comerciali, KIS i-a şters pe cei mai puternici dintre ei, dar doi dintre ceilalţi, plasaţi la categoria “Low Restricted”, au reuşit să continue să înreg­istreze apăsări de taste. Scor 6,4 din 10.

Programe bune, programe rele

Orice program de securitate ştie să se poarte cu un soft cunoscut ca rău: îl şterge. Cele mai multe au baze de date imense cu toate programele malware cunoscute până atun­ci, dar unele au şi liste albe, cu programe bune. Dar ce facem cu cele care nu ne sunt cunoscute? Unele suite aleg să le verifice activitatea.

KIS2009 a ales o variantă oarecum de mijloc. Are o listă albă imensă de la partenerii de la Bit9 şi încă o listă, cea neagră. în loc să urmărească activitatea programelor necunoscute, Kaspersky stabileşte limite. Cu cât este mai suspect programul, cu atât mai puţine drepturi are.

Listele sunt disponibile şi chiar poţi trece programe dintr-o categorie în alta. Dar nu este de recomandat. Cel mai bine, înainte de a te apuca să faci schimbări, este să întrebi echipa de suport, iar mai bine de atât este doar să laşi setările aşa cum sunt.

Firewall

Cele mai multe firewall-uri ascund porturile calculatorului. Dezavantajul acestei practici este că sistemul s-ar putea trezi în incapacitatea de a funcţiona ca server sau de a fi folosit pentru partajare de fişiere în sistem peer-to peer. Kaspersky face altceva, controlează accesul în funcţie de fiecare program, deci nu e nevoie să mai ascundă porturile.

Cum spuneam şi mai devreme, programul ia deciziile singur. Asta este bine. Nu are rost să fii întrebat tot felul de lucruri la care nu te pricepi, să apeşi din instinct de conser­vare Deny, să descoperi că tocmai a oprit un program important şi apoi să apeşi Allow la orice.

Firewall-ul s-a comportat bine la toate testele pe care le-am pus, a eliminat cele mai puternice ameninţări şi le-a pus pe cele mai slabe într-o postură din care nu puteau să ruleze. Un firewall bun.

Protecţie proactivă

Pentru a testa capacitatea sistemului să apere un sistem curat, am încercat să introducem în calculator acelaşi set de ameninţări pe care îl folosisem mai devreme. Programul a eliminat două treimi dintre ele de când am deschis directorul din Windows Explorer. Un lucru bun. Pentru a vedea cât de flexibil este programul, am deschis un alt director, cu variante modificate ale aceloraşi ameninţări (nume de fişier diferit, cu extensie diferită şi cu mărime diferită, plus ceva neexecutabil modificat înăuntru). Programul a ratat doar două dintre acestea, dar nu le-a permis să se instaleze. Dintre celelalte programe, două au reuşit să instaleze fişiere executabile, iar unul (în ciuda avertismentelor suitei) chiar a reuşit să demareze un proces.

Până la urmă, în testul de blocare de malware, KIS2009 a obţinut nota 9,6 din 10. în testul separat cu keylogger-i comer­ciali, rezultatele au fost foarte bune, suita reuşind un 9,1 din 10.

Vulnerabilităţi

Unul dintre cele mai importante aspecte ale păstrării secu­rităţii calculatorului este să ai cele mai noi patches şi updates instalate. Să-ţi ţii Windows la zi este simplu, trebuie doar să ai Automatic Updates pornit. Dar şi aplicaţiile pot fi exploatate. O scanare îţi poate indica ce aplicaţii nu sunt la zi, dar trebuie să fii atent la anunţuri înainte ca ele să dis­pară. Pentru a fi sigur că ai tot sistemul pus la punct din acest punct de vedere, verifică Security Analyzer de la System Security. Un diagnostic rapid va detecta şi setările care nu sunt optime pentru securitate şi, cu aprobarea ta, programul va face modificările necesare.

Antiphishing

Ce te faci dacă vrei să intri pe un site care arată ca PayPal, să zicem, dar nu este? Rişti să pierzi mult. Ce face KIS2009? îţi blochează accesul la el. Şi nu poţi să ignori avertismen­tul, chiar nu eşti lăsat acolo şi cu asta basta. Nu ai cum să rogi programul să se mai gândească o dată pentru că el asta a fost învăţat să facă, blochează un site cunoscut ca rău, nu stă să analizeze să vadă dacă este sau nu periculos.

Am testat cu cele mai noi o sută de adrese de phishing pe care le-am găsit patru sisteme, unul protejat de filtrul KIS2009, unul de protecţia inclusă în IE7, altul cu cea de la Firefox şi unul cu NIS2008, ca să facem o comparaţie. Verdictul? Fitrul antiphishing de la KIS2009 a blocat doar 44% dintre adrese, IE7 66%, Firefox 81%. NIS2008 a blocat 76%. Protecţia aceasta nu-ţi va strica sistemul, doar că browser-ele se pare că au ele singure protecţie mai bună.

Antispam

Kaspersky a ales să folosească nişte algoritmi complicaţi cu ajutorul cărora analizează conţinutul mesajelor, apoi le atribuie un scor, în funcţie de care le plasează în anumite categorii. Filtrul de spam lucrează cu POP3 ori IMAF! dar şi cu SMTP. Filtrul se integrează şi cu Outlook, Outlook Express / Windows Mail, The Bat! şi Thunderbird.

A, să revenim la test! Am luat programul şi l-am instru­it, arătându-i 50 de mesaje valide şi 50 rele. Apoi am dat drumul la câteva mii de mesaje din trei conturi infestate cu spam, dar şi cu foarte multe mesaje valide. Rezultatul a fost că 20% din mesajele spam au ajuns în inbox, iar aproape jumătate din mesajele valide au fost blocate. Singura parte pozitivă a fost că, faţă de anul trecut, nu ne-a mai aruncat la gunoi atâtea mesaje bulk.

Control parental

în ediţia de anul trecut a suitei de la Kaspersky apăruse o formă incipientă de control parental pe care ne aşteptam s-o găsim mai dezvoltată anul acesta. Nu a fost cazul în mod deosebit. Şi am descoperit şi că este suficient să schimbi ora la ceasul sistemului pentru a păcăli orarul de acces.

Performanţele sistemului

La câtă treabă face o suită de securitate pe fundal (scanări, monitorizare, analiză) este de mirare că sistemul tău mai are timp şi pentru altceva. Kaspersky spune că suita de anul acesta este cu mult mai rapidă decât cea din anii trecuţi. Să vedem dacă aşa este. Pentru test, am adunat o serie de activităţi din lumea reală care ar fi afectate, în mod normal, de sarcinile de securitate. Un script lansează un browser şi vizitează un anume număr de site-uri, folosind controale de ActiveX pentru a vedea când s-a încărcat complet o anume pagină. Un alt test mută şi copiază un număr mare de fişiere, iar altul arhivează şi dezarhivează fişiere - o altă activitate ce poate fi afectată de scanări.

Procedura de test a fost aceeaşi ca şi la celelalte suite. Timpul de boot cu KIS2009 instalat a durat mai mult cu 15 secunde decât minutul cât dura cu el neinstalat. La conver­siile audio şi la mutare de fişiere nu s-au schimbat semni­ficativ timpii. Timpii de la arhivare/dezarhivare şi insta­lare/dezinstalare au fost mai mari cu circa 25% cu suita instalată. Schimbarea cea mai mare s-a produs la navigarea online, care a cerut un timp cu 60% mai mare după insta­lare. Nu ne-a plăcut acest lucru şi ne-am gândit la oamenii care stau zile întregi pe Web. Dar nu putem să nu remarcăm viteza de la scanări şi viteza şi mai mare de la scanările următoare. îi atribuim calificativul “bine” acestei suite.

Alte instrumente

Nu am epuizat toate subiectele despre care am putea vorbi la KIS2009 ca, de exemplu, instrumentul de optimizare de browser IE pentru securitate mai mare. Sau despre tastatu­ra virtuală sau monitorul de reţea, desigur, nu pentru că ar fi rele, ci pentru că sunt lucruri destul de avansate despre care vom vorbi cu altă ocazie.

Dati Click Aici Pentru Partea II

Popularity: unranked [?]

Creatorii de suite de securitate se pare că au început să ne asculte. Ne cam săturasem de suite de securitate care mănâncă resurse din sistem şi timp pentru utilizator. Şi ne-am săturat şi de interfeţe din care nu înţelegi nimic.

Aşa că moda toamnei 2008 în acest domeniu se caracterizează prin viteză şi panouri de control mai pe înţeles, fără concesii la securitate.

Cel puţin, aşa zic companiile. Adevărul rămâne acelaşi, problemele şi dorinţele noastre, ale tuturor, sunt tot cele vechi. Utilizatorul vrea să înţeleagă exact atât cât îi tre­buie, nu vrea nimeni să înveţe securitatea de la a la z doar pentru că aşa vrea cine ştie ce producător de soft, nu tre­buie să stai cine ştie cât la o configurare, nici să lucrezi cu parametri de care n-ai auzit în viaţa ta, nu trebuie să te uiţi la un panou de control care pare împrumutat de pe la NASA şi, mai ales, nu trebuie să aştepţi jumătate de oră să ţi se deschidă calculatorul din cauza suitei de securitate. La prima vedere, cel puţin când ne uităm la interfeţele noilor programe de securitate, .măcar în privinţa aceasta, mai toţi producătorii s-au conformat. Interfeţele de anul acesta sunt toate mai reuşite decât cele din trecut, sunt mai simple şi mai la obiect, încercând, parcă, să-şi facă treaba lor şi să te lase pe tine să ţi-o faci pe a ta. în con­tinuare, vom descoperi dacă problema reală s-a rezolvat: dacă performanţele de securitate reuşesc să fie obţinute fără a dăuna performanţelor sistemului tău.

Interfeţe noi

Creatorii de suite de securitate şi-au dat şi ei seama, într-un final, că majoritatea utilizatorilor produselor lor nu sunt genii într-ale securităţii. într-adevăr, ei vor ca pro­dusele să funcţioneze, vor ca produsele să demonstreze că funcţionează, dar nu vor tot felul de întreruperi şi de întrebări la care nu ştiu să răspundă. Şi se pare că oamenii care vând securitate au mai înţeles ceva. Aşa că, dacă ne luăm după aspectul respectivelor interfeţe, ei vor ca pro­dusele lor să şi arate bine. Am ilustrat materialul cu imag­inile vechi şi cu cele noi ale interfeţelor programelor tes­tate, pentru a vă putea face o idee despre diferenţe.

F-Secure pare a fi singurul care nu a urmat întocmai moda. în afară de o nouă paletă de culori, vorbim de aceeaşi interfaţă. Kaspersky a schimbat ordinea un pic în interfaţă şi a făcut-o ceva mai elegantă, dar, în esenţă, nu s-au modificat foarte multe nici aici. BitDefender este pro­dusul cu cele mai multe noutăţi în interfaţă. Ediţia din 2008 a produsului s-a îndepărtat de cea unitară şi colorată  în roşu şi argintiu de la ceea ce avea în 2007 pentru a ajunge la una super-simplificată, cu butoane mari, asemănătoare cu cea de la Microsoft OneCare. Iar ediţia 2009 a produsu­lui este din nou complet modificată.

Aproape complet s-a schimbat şi ZoneAlarm. Ani de zile, ei au folosit o interfaţă ciudată, cu două tab-uri, care cam dezorienta utilizatorul care nu mai ştia unde să caute opţiunile, plus o mulţime de butoane colorate. Interfaţa din ediţia 2009 de la ZoneAlarm este mult mai coerentă şi la aspect, şi la opţiuni. Şi Norton a făcut nişte schimbări mari, scăpând de tab-ul independent „Norton Protection”.

Până la urmă, aceste modificări radicale au adus cu ele şi îmbunătăţiri majore în funcţionalitate? în cele mai multe cazuri, nu. Am putea, totuşi, menţiona ceea ce au făcut cei de la Norton (în afară de schimbările cosmetice, produsul chiar şi-a îmbunătăţit protecţia şi a adăugat şi grafica pentru opţiu­nile ce ţin de performanţă, precum Norton Insight - ocolirea fişierelor care nu au nevoie de scanare - sau desfăşurarea sarcinilor de securitate cât timp sistemul este „idle”.

Componentele de securitate

în trecut, dădeam fiecărei suite note separate pentru Firewall, Antivirus, Antispyware, Antispam şi Privacy/ Parental Control, în această ediţie a testului nostru, am adăugat categoria Performance şi-am despărţit Privacy de Parental Control. Bineînţeles, unele componente sunt mai importante decât altele. Aşa că am acordat o pondere mai mare componen­telor firewall, antivirus şi antispyware, ca şi noului index Performance. Tabelul ataşat are notele individuale pentru componente pentru cele cinci suite, deci te vei putea con­centra şi alege pe cele care sunt puternice în zonele care contează cel mai mult pentru tine. Şi dacă nu vei găsi în lista noastră suita ta preferată, nu-ţi face probleme. Le vom adău­ga şi le vom studia pentru tine, după care le vom publica, pe măsură ce timpul şi disponibilitatea lor ne-o vor permite. O parte dintre ele de-abia au ajuns în posesia noastră.

Pentru fanii McAfee: McAfee Total Protection 2009 este deja disponibil, dar, la cererea companiei, nu am analizat încă produsul, până la finalizarea unor ultime detalii şi opţi­uni. Deci, nu vă faceţi prob­leme, nici nu ne-am certat cu McAfee, nici nu îi ignorăm. Bineînţeles, facem şi precizarea pentru cei care-şi fac prob­leme în privinţa produsului că dacă îl vor achiziţiona, orice modificare a ediţiei 2009 le va ajunge şi lor în sisteme prin update automat.

BitDefender Total Security 2009

Ce ne-a plăcut cel mai mult? în primul rând, cei 2 GB de spaţiu de stocare online, apoi rezistenţa sa la tentativele de a-1 scoate din funcţiune, dar şi alte opţiuni, precum blo­carea de site-uri de phishing, felul în care controlează acce­sul copiilor la Internet, scanarea împotriva vulnerabilităţilor şi posibilitatea de restaurare a fişierelor afectate la backup. Ce nu ne-a plăcut: câteva ameninţări nu au fost eliminate la scanare, câteva site-uri valide au fost blocate de opţiunea de control parental, iar în ceea ce priveşte mail-ul, scanarea antispam a încetinit destul de mult descărcarea de mesaje. Un lucru pozitiv: dacă achiziţionezi produsul, primeşti trei licenţe, cu 2 GB de stocare online împărţiţi între cele trei conturi. Oricum, politica de preţuri a companiei este cea mai flexibilă dintre toate, tu putând cumpăra 1, 3, 5 sau 10 licenţe pentru 1, 2 sau 3 ani. Evident, preţul scade pe măsură ce numărul de licenţe şi perioada de timp cresc.

                                                  Interfaţa

Până nu demult, interfaţa lui BitDefender părea locul prefer­at al celor cărora le plăcea să se joace cu toate opţiunile, adică a unui utilizator avansat. începând de anul trecut însă, creatorii suitei au venit în întâmpinarea dorinţelor uti­lizatorului obişnuit şi au propus o interfaţă mai simplificată, cu butoane mari, destul de asemănătoare cu cea de la Norton 360. Iar acum, cu BitDefender Total Security 2009, este clar că utilizatorul obişnuit este şi mai avantajat de noua interfaţă. Dar nici cei avansaţi nu au de ce să-şi facă probleme, jucăria nu le-a dispărut, toate opţiunile avansate sunt şi ele de găsit dacă vor să se joace. Iar această versi­une vine cu şi mai multe opţiuni adăugate la colecţia deja bogată a suitei.

Practic, noua interfaţă a suitei are un panou de control principal. Aceasta, în cazul în care sunt probleme de secu­ritate, îţi pune la dispoziţie două butoane pentru abordarea problemelor. Apăsarea unuia dintre ele duce la deschiderea unei liste de probleme pe care le poţi rezolva individual sau pe toate odată. Modul acesta de lucru este destul de simi­lar cu ceea ce găseşti la Norton Internet Security 2008 sau Kaspersky Internet Security 2009. O listă de sarcini îţi per­mite să verifici dacă există updates sau să comanzi o scanare completă.

Programul mai are încă patru tab-uri principale: Security, Tune-up, File Manager şi Network. Primul se ocupă de cele mai importante opţiuni de securitate, împărţite în patru: local security, online security, parental control şi vulnerability scan. Din tab-ul Tune-up, poţi des­făşura diverse sarcini de sistem, precum eliminare de fişiere nedorite sau îmbunătăţire a performanţelor sistemului. File Manager te ajută cu accesul la fişierele stocate criptat şi la backup-ul local sau online. Iar din tab-ul Network, poţi monitoriza şi controla alte instalări sau configurări de pro­gram din reţeaua ta de acasă sau de la birou.

Spre deosebire de alte sisteme pe care le-am văzut, BitDefender te lasă pe tine să decizi ce anume elemente din sistem sunt considerate critice. Fiecare obiect din tab-ul Security are şi o căsuţă de bifat care anunţă dacă respec­tivul va fi monitorizat sau nu. Dacă acea căsuţă este bifată, atunci bara de status se va înroşi de fiecare dată când respectivul component nu funcţionează sau are probleme.

O trăsătură care ne-a plăcut: pe măsură ce mişti din mouse pe ecran, un panou din partea de jos te informează constant despre ce anume este vorba acolo unde ai tu cursorul.

Protecţie antivirus

Scanarea combinată antivirus/antispyware se poate des­făşura la acces, la cerere sau după un program. Poţi progra­ma o scanare a sistemului tip Quick, Full, Deep ori Custom la startup şi la orice interval, de la minute la luni de zile. Scanner-ul se uită şi în arhivele locale de mail dacă foloseşti clienţii suportaţi (Outlook, Outlook Express, Windows Mail ori Thunderbird). Şi scanează şi traficul POP3 sau SMTP indiferent de direcţie. Utilitarul scanează automat şi fişierele primite prin Yahoo! Messenger ori Windows Live Messenger. Drept bonus, convorbirile prin IM pot fi criptate, atâta timp cât ambii interlocutori folosesc BitDefender.

O altă noutate la această versiune este posibilitatea scanării device-urilor conectate la calculator. Când conectezi un drive USB, introduci un disc sau te conectezi la un mapped network drive, antivirusul se va oferi să-1 scaneze. Un lucru util, mai ales dacă lucrezi cu multe aparate de la străini şi nu vrei să-ţi infectezi sistemul. Dacă nu e cazul şi te deranjează pop-up-urile, le poţi opri.

Antimalware

Am instalat BitDefender pe mai multe sisteme de test vir­tuale încărcate cu tot felul de programe rele, precum spy-ware, adware, troieni, worms, rootkits sau programe gen rogue antispyware utility. Instalarea unei suite de securitate pe astfel de sisteme se poate dovedi câteodată foarte difi­cilă. Câteodată, malware-ul de pe ele se împotriveşte, altă dată instalarea destabilizează sistemul. De data asta nu am avut probleme, suita s-a instalat uşor.

O scanare a durat cam o jumătate de oră, ceea ce se încadrează în normal. Compania susţine că următoarele scanări durează chiar şi de zece ori mai puţin, pentru că ele se limitează doar la fişierele care au suferit schimbări. Am văzut şi noi că timpul cerut de scanările ulterioare a fost sensibil mai mic, deşi nu chiar de zece ori. Suita lasă la lat­itudinea ta ce să faci cu ameninţările minore sau cu cele cu care programul nu a reuşit dezinfectarea, punerea sub carantină sau ştergerea.

Am descoperit şi probleme pe care programul nu a reuşit să le rezolve. Deşi noi testam programul însuşi, nu suportul tehnic, am trimis un log cu activitatea unei ameninţări legate de kernel. în perioada de timp standard (două până la patru ore), cei de la suport au trimis un pro­gram individualizat care să şteargă elementele de kernel şi cu ajutorul căruia am putut continua scanarea pentru a şterge şi restul elementelor programului nociv. Deci, la capitolul eliminare completă a ameninţărilor (adică elim­inare a tuturor fişierelor executabile asociate cu acea ameninţare, chiar dacă se lasă în urmă fişiere cu date sau obiecte de Registry), scorul final a fost de 7,8 din 10. într-un test separat cu keylogger-i comerciali, scorul suitei a fost de 5,9 din 10. Este adevărat că instrumente special­izate precum Spyware Doctor sau Webroot Antivirus with AntiSpyware and Firewall de-abia au reuşit să scoată scoruri de 7,3 şi că, în acelaşi timp, întotdeauna, în teste, programele se descurcă mai slab împotriva acestor pro­grame decât în faţa ameninţărilor reale cu care s-ar con­frunta în mod normal pe un sistem la utilizator acasă.

Paza sistemului

Odată eliminate toate ameninţările la adresa sistemului, următorul pas pentru o suită de securitate ar fi să le şi ţină departe de atunci încolo. Deci, urmează testarea sistemului în privinţa capacităţii de a preveni instalări de programe malware. BitDefender scanează fişierele la acces şi nu numai, aşa că, în maxim două minute, eliminase 60 de pro­cente dintre programele malware pe care încercam să le accesăm. Pentru fiecare fişier pe care programul 1-a eliminat la prima vedere, am creat o variantă cu nume de fişier difer­it, cu extensie diferită şi cu mărime diferită, plus ceva neex­ecutabil modificat înăuntru. Degeaba. Programul le-a recunoscut imediat şi le-a eliminat. Deci sistemul progra­mului pe bază de semnături este suficient de flexibil pentru a recunoaşte aceste variante şi a le elimina.

Curăţenia iniţială a fost în mod clar îndreptată împotriva ameninţărilor mai mari. Cele trecute cu vederea erau mai degrabă ameninţări mai mici, gen adware sau rogue antispy-ware. Acesta este un lucru bun, dar o parte din aplicaţii au supravieţuit suficient de mult cât să se lanseze. O blocare cu succes înseamnă să opreşti un program din a instala orice fişiere executabile. Ei bine, două programe chiar au reuşit să ruleze în ciuda eforturilor programului. Oricum, scorul general la această categorie de test a fost de 8,7 din 10. într-un test para­lel cu keylogger-i comerciali, programul a obţinut 4,1 din 10.

Firewall

Firewall-ul de la BitDefender lucrează la modul clasic când vine vorba de controlul asupra programelor: prima dată când o aplicaţie încearcă să se conecteze la Internet, el te întreabă dacă îl laşi sau nu. Iar BitDefender face tot ce poate pentru ca tu să primeşti cât mai puţine întrebări. Pentru un număr de 17.000 de programe cunoscute, el pre­figurează accesul fără a te mai întreba şi, în cazul aplicaţi­ilor cu semnătură digitală, permite accesul la fel. Programele care nu se încadrează în aceste categorii sunt scanate antivirus chiar şi cu modulul antivirus oprit.

Personal, ne place mai mult abordarea de la Norton, Kaspersky şi Panda Internet Security 2008, care se ocupă singure de toată problema. Ele şterg programele care sunt cunoscute ca malware, permit accesul celor cunoscute ca bune şi le monitorizează pe restul.

Atunci când controalele standard împiedică un program să se conecteze la Internet, iar acesta este malware, de multe ori va încerca să se folosească de programe cunos­cute ca bune pentru a ajunge online sau se va deghiza într-un astfel de program. Am încercat şi noi astfel de manevre şi BitDefender a blocat peste 60 de procente dintre ele, ceea ce reprezintă o îmbunătăţire faţă de anul trecut.

Performanţa

Pentru a testa performanţele unei suite, în acest test am folosit aceeaşi formulă asupra căreia vom tot reveni. Am măsurat timpul în plus pe care îl cere desfăşurarea unei activităţi în sistem, fie că este vorba de boot, de descărcare de mesaje, de instalări şi dezinstalări de Windows Installer şi aşa mai departe. Să vedem rezultatele.

La operaţiunea de boot, ce a durat, în media făcută pentru 100 de operaţiuni fără suita de securitate instalată, 60 de secunde, timpul a ajuns la 2 minute. într-un test în care am folosit un script care presupunea vizitarea unui număr de site-uri de câteva sute de ori, timpul care s-a înregistrat cu suita instalată a fost cu 40 de procente mai mare decât cu ea neinstalată, probabil şi din cauza pro­tecţiei antiphishing. Mutarea şi copierea unui număr mare de fişiere a durat cu 25% mai mult cu BitDefender instalat, la fel ca şi instalarea şi dezinstalarea unor pachete soft de Windows Installer. Operaţiunea de arhivare/ dezarhivare a unor fişiere a durat de două ori şi jumătate mai mult cu suita instalată, iar filtrul spam a încetinit descărcarea de mesaje de cinci ori. Partea pozitivă a fost că viteza la scanările repetate a scăzut foarte mult, din cauza faptului că, după prima scanare, operaţiunea se limitează doar la fişierele care au suferit schimbări.

Ca o concluzie, nu putem să nu remarcăm mulţimea de noutăţi adăugate în suita BitDefender de anul acesta -backup online, configurare de la distanţă, seiful de fişiere, ca să numim doar câteva. Opţiunile clasice de securitate, cele la care te-ai aştepta de la un pachet de securitate full s-au comportat bine.

Dati Click Aici Pentru Partea II

Popularity: 5% [?]

RECUPERARE EŞUATĂ: Smart Flash Recovery este o aplicaţie care ar trebui să le fie deose­bit de utilă celor care din greşeală au şters fişiere aflate pe un mediu USB sau disc amo­vibil. Programul întâmpină utilizatorul cu o interfaţă bine pusă la punct şi simplu de fo­losit. Practic singurul lucru ce trebuie făcut este să alegeţi locaţia fişierelor ce vor fi re­cuperate şi să porniţi sesiunea de căutare, Continue Reading

Popularity: unranked [?]

3D LA PUTEREA A DOUA: Fiecare aplicaţie ce permite crearea obiectelor 3D şi a animaţii-lor are propriul său set de unelte. Cu toate acestea, Amorphium propune un nou mod de modelare a entităţilor numit TIN. Acesta de fapt presupune împărţirea corpului de modelat în mai multe subdiviziuni, ceea ce oferă o mai mare precizie în aplicarea efec­telor de deformare. De fapt, prin acest pro­cedeu se măreşte numărul de poligoane asupra cărora utilizatorul poate acţiona. Printre multitudinea de efecte se numără şi: Bottle, Spikes, Spikes sau Shear. Continue Reading

Popularity: unranked [?]

REPORTOFON: Puteţi transforma rapid PDA phone-ul pe care îl utilizaţi într-un reporto­fon ce se manverează foarte simplu. Mai ales dacă discutăm de un aparat al cărui ecran touch este optimizat pentru apăsarea cu degetul.

Aplicaţia Audio Notes Touch dezvoltată de către compania VITO Technology (ce mai are la activ aplicaţii deosebite pentru plat­formele mobile, în special Windows Mobile) face parte din categoria aplicaţiilor simple, dar a căror utilitate este maximă. Continue Reading

Popularity: unranked [?]

PAZA BUNĂ TRECE PRIMEJDIA REA: Nu întot­deauna clasicul Recycle Bin îşi face treaba eficient şi este nevoie de mai multă atenţie.

Diskeeper Undelete 2009 Professional vine să extindă funcţionalitatea clasică a lui Recycle Bin prin faptul că poate monitoriza şi repara ştergeri pentru fişierele aflate pe directoare partajate din reţea, modificate/ şterse de anumite aplicaţii sau pe cele eli­minate prin operaţii în linie comandă. Din păcate însă, performanţa lui Undelete 2009 este limitată doar la fişierele care sunt prin­se în Recycle Bin.

Dacă din întâmplare nu aţi avut activ acest modul, şansele ca un fişier să fie recu­perat în proporţii mari sunt foarte mici şi va fi nevoie să apelaţi la o aplicaţie profesio­nală. Pe acest principiu, este indicat să se folosească la maximum funcţiile oferite de Diskeeper, mai ales cea prin care dimensiu­nea spaţiului virtual de depozitare să fie ajustată automat în funcţie de spaţiul liber de pe fiecare partiţie în parte.

Sau din contră, dacă se doreşte o ştergere ireversibilă a fişierelor, Undelete poate fi fo­losit pe post de „distrugător”. în momentul ştergerii efective sau în cel al golirii Recycle Bin, fişierele vor fi şterse folosindu-se algo­ritmi de ştergere securizată. Pentru fiecare dispozitiv de stocare instalat pe PC se poate selecta un mod individual de comporta­ment.

Undelete 2009 rulează şi pe sisteme de operare X64 şi poate păstra mai multe ver­siuni ale diverselor tipuri de fişiere. Impli­cit, urmăreşte fişierele Microsoft Office (şi cele de tip DOCX, PPTX, XLSX), dar utilizato­rul poate înregistra şi alte tipuri de extensii. Instalat şi activat, vă poate scuti de multe neplăceri!

CONCLUZIE: O alternativă mai complexă pen­tru Recycle Bin ce maximizează şansele de recu­perare a unor fişiere şterse accidental.

Popularity: unranked [?]

TRANSFER RAPID DE FIŞIERE: Chiar şi în mo­mentul în care reţelele de file sharing au explodat, modalitatea clasică de transfer prin FTP este soluţia cea mai indicată pen­tru un transfer sigur şi rapid. Serv-U face parte din categoria aplicaţii­lor cu tradiţie în ceea ce înseamnă crearea unor servicii FTP peste Windows XP sau Vis­ta fără să fie nevoie de cunoştinţe avansate. Interfaţa aplicaţiei este făcută în aşa fel în­cât să poată fi folosită la fel de bine atât de un utilizator experimentat, cât şi de unul începător. Continue Reading