Cel mai important mediu de comunicare pentru omul modern este telefonul mobil. Sunt ţări în care sunt considerabil mai multe telefoane mobile decât numărul de locuitori ai acelei ţări.
Nurnele de „celular” îl datorăm, după toate aparenţele, unui german, Josef Kedaj: el a activat într-o anumită perioadă ca manager într-un departament de telecomunicaţii al poştei federale în Bonn şi lui i se atribuie folosirea acestui termen într-un newsletter de marketing. Naşterea telefonului mobil, dacă se poate spune aşa, a avut loc la începutul secolului trecut. în 1918, reţeaua germană de căi ferate a testat primele conversaţii telefonice în trenuri în mişcare. Până în 1926, s-a ajuns şi la implementarea acestui serviciu pentru pasageri. Astfel călătorii de pe ruta Hamburg-Berlin (de la clasa I) puteau da telefon oriunde doreau şi puteau chiar să şi primească telefoane, în acest din urmă caz, condiţia era ca apelantul să cunoască exact trenul în care se afla persoana cu care dorea să vorbească.
Prima reţea mobilă (sau mai precis de comunicaţii mobile) a fost dezvoltată în Statele Unite în 1946. în 1956, în Suedia a fost dezvoltat primul sistem automat pentru telefonie mobilă (fără intervenţie manuală). Cu toate acestea, în Germania, Poşta Federală a construit în 1958 prima sa reţea de telefonie mobilă care necesita asistenţă manuală; numele acesteia era A-Netz şi la momentul acela era cea mai mare din lume (ca întindere). Telefoanele care putea fi folosite în cadrul acesteia erau însă grele şi era nevoie ca ele să fie instalate mai degrabă în maşini. Oricum era ceva pentru acele timpuri. Conversaţiile se în-trerupeau de îndată ce abonatul părăsea raza de acoperire a unei staţii de emisie-recepţie a reţelei. Din cauza preţului mare al telefoanelor (între 8.000 şi 15.000 de mărci germane) şi a abonamentului lunar care ajungea la 270 de mărci, grupul de utilizatori se limita în principal la politicieni şi la oameni de afaceri.
în 1972, a fost dată în folosinţă în Germania o nouă reţea, B-Netz: conectarea manuală era deja istorie, totuşi apelantul trebuia să ştie codul zonei în care se afla cel care urma să fie apelat (care dispunea de telefon celular). Preţul telefoanelor era încă mare, totuşi Poşta Federală Germană scăzuse abonamentul la 120 de mărci. în 1975, apar în Statele Unite ale Americii reţele din ceea ce a fost clasificat ulterior drept categoria lG. AMTS este un asemenea tip de reţea.
Telefonia mobilă a devenit de masă în Germania odată cu apariţia celei de-a treia reţele, C-Netz, în 1985. Dacă până atunci doar vreo 300.000 de oameni dispuneau de telefoane mobile, numărul acestora a urcat la 800.000 odată cu apariţia C-Netz.
C-Netz: La 2,5 kg, telefoanele mobile au devenit „portabile” pentru europeni
C-Netz era compusă din celule radio mai mici şi, din acest motiv, telefoanele se descurcau la rândul lor cu performanţe şi baterii mai mici.
Telefoanele portabile au intrat pe piaţă în 1987 - totuşi ele nu încăpeau într-un simplu buzunar. în 1991, apar primele reţele GSM. Deja suntem la momentul la care telefoanele mobile au căpătat pe larg numele de „celulare” şi încap într-o mică husă ataşată la cureaua pantalonilor.
La început, telefonia mobilă digitală era folosită aproape exclusiv pentru apelurile de voce. Foarte puţini foloseau celularul ca fax sau modem, până în momentul în care primul SMS a fost trimis în Finlanda între două telefoane mobile, în 1993. Noi standarde cu lăţime mare de bandă precum UMTS (din 2004 încolo) au pregătit serviciile de internet mobil, push e-mail sau multimedia din ziua de azi. în tot acest timp s-a produs un proces (oarecum natural) de consolidare a dispozitivelor de tip PDA şi a telefoanelor mobile într-un singur dispozitiv (smartphone-ul).
Viitorul telefoanelor ca dispozitive de sine stătătoare pare limitat. Mai devreme sau mai târziu, vor deveni parte din ceva (o funcţie a unui smartphone, a unui notebook sau a unui media player etc.), la fel cum nici PDA-uri nu mai sunt aşa multe în ziua de astăzi, ele devenind parte a unui telefon, a unui GPS etc.
MASINA TIMPULUI !!
1918 telefon in tren : La Berlin, reţeaua germană de căi ferate testează primul echipament care ar fi urmat să facă posibile convorbirile telefonice în trenuri (în mişcare), în 1926, pasagerii rutei Berlin-Hamburg puteau apela orice număr telefonic din Germania.
1947 celulele radio hexagonale : Douglas H. Ring şi W Ray Young, doi ingineri care lucrau la compania americană Bell Labs, prezintă celulele radio hexagonale ca o infrastructură ideală pentru telefonia mobilă. La baza proiectului lor se află catarge cu antene care pot emite şi recepţiona în trei direcţii. Tehnologia lor este aplicabilă şi în ziua de azi.
1956 : Primul sistem automat de telefonie mobilă este lansat în Suedia. Acesta nu avea nevoie de asistenţă manuală.
1958 a-netz : Oficiul Poştal Federal (din Germania) lansează A-Netz, cea mai mare reţea mobilă din lume la vremea ei. Apelurile sunt asistate manual, tehnologia este analogică, iar telefoanele sunt atât de grele încât pot fi plasate doar pe maşini.
1972 :în Germania apare B-Netz. Apelurile nu mai sunt asistate manual. Totuşi diferite coduri zonale sunt aplicate celularelor din B-Netz, în funcţie de locaţia în care se află.
1983 primul telefon celular : Primul telefon celular (în accepţiunea din ziua de azi) este Motorola DynaTAC 8000X şi a fost lansat în Statele Unite. Totuşi, nu este compatibil cu reţeaua B-Netz din Germania.
1985 c-netz : Cu C-Netz, telefoanele celulare au devenit accesibile în sfârşit şi clasei medii. Noua infrastructură constând din celule radio mai mici face apelarea mai simplă.
1987 telefoane portabile: Cu dispozitive ca C2 Porty de la Siemens, celularele devin „portabile” chiar şi în Germania.
1991: Cu standardul GSM finalizat, Europa este gata pentru o nouă etapă în telefonia mobilă. în aprilie 1991, GSM este lansat la scară comercială, iar în numai un an şi jumătate, este adoptat în 36 de reţele din 22 de ţări.
1992: Pentru a ne referi şi la ariile noastre de interes, în România primul operator de telefonie mobilă a fost Telemobil. Faţă de standardele actuale, telefoanele care puteau activa în această reţea erau nişte adevărate cărămizi şi erau foarte scumpe (aproximativ 1000 USD la vremea aceea). Totuşi era ceva, pentru că românii nu mai avuseseră acces la telefonie mobilă până atunci.
1997: în 1997, apar primii doi operatori GSM la noi în ţară, MobiIRom şi MobiFon, care deţineau reţelele Dialog, respectiv Connex. în toţi anii care au urmat, acestea au fost de altfel şi cele mai puternice reţele de telefonie mobilă, fiind preluate în timp de Orange, respectiv Vodafone.
1999 servicii e-mail push: Pentru prima dată , BlackBerry -un smartphone oferit de compania Research in Motion (RIM), face posibilă recepţionarea de e-mail-uri pe dispozitive mobile, direct după ce acestea au fost trimise, în ziua de azi, funcţii BlackBerry sunt integrate în numeroase modele de telefoane mobile oferite de producători terţi. în plus, un număr din ce în ce mai mare de operatori oferă servicii de tip Push.
2004: Tot cu referire la România, Zapp lansează primul serviciu (mobil) de date de mare viteză de la noi din ţară, disponibil la nivel naţional.
2007:
IN VIItor : de la dispozitiv la o simplă funcţie :
Toate componentele unui celular pot fi deja integrate într-un singur cip. Astfel toate opţiunile sunt deschise pentru integrarea celularelor în PDA-uri, laptopuri sau dispozitive multimedia. Cu baterii eficiente (deja anunţate), sunt posibil de realizat chiar şi obiecte foarte mici (cum sunt ceasurile) cu funcţii de comunicaţie. Sisteme de operare inovatoare (precum Google Android) vor oferi în curând toate mediile de comunicare, indiferent de platforma hardware.
Popularity: 29% [?]
Arată excelent, absolut nimic de reproşat aici: negru, elegant, subţire (12 mm), ecran impecabil (3,5 inchi, 320×480 pixeli, dispune de senzor pentru lumina ambientală), material de calitate, construcţie compactă şi robustă, fără antene, şanţuri, denivelări, despărţituri şi alte elemente de gen. Aspectul deosebit de reuşit, atribut comun hardware-ului Apple, reprezintă şi principalul atu al iPhone-ului: îţi ia ochii imediat cum îl vezi. Eşti conştient că va lua şi ochii celorlalţi când îl vor vedea la tine, conferindu-ţi astfel o poziţie privilegiată în cadrul grupului… mă rog, înţelegeţi unde bat.
Cu iPhone-ul m-am simţit ca şi cum aş fi fost cuplat cu un top-model: la început totul e excelent, am fost încântat, dar la un moment dat m-am cam plictisit de cum arăta şi cum era la pipăit şi mi-am dorit şi… altceva. Sigur, sună bine că iPhone ştie să se înţeleagă cu alte creaţii Apple, de genul 
