Categorized | BRANDS, Computer Bild, TEHNOLOGIE

Standarde pentru produse mai bune

Posted on 23 July 2008 by Tehnomaniac

Una dintre vechile mele nemulţumiri este legată de standardizare. Nimic nu progresează fără standarde, iar industriile care evită în mod con­stant standardele sunt muribunde. Cei care luptă pentru standarde o fac în speranţa că le pot controla pentru a obţine profit. Ironia este că atunci când jucătorii din industie cad rapid de comun acord în pri­vinţa standardelor, piaţa creşte mai repede, iar ei fac mai mulţi bani decât dacă ar controla standardul.

Unul dintre motivele dezbaterilor permanente este lamentarea inginerilor care spun că standardul X sau Y nu este bun. De fapt, majoritatea standardelor sunt deficitare într-un fel sau altul. Dar inginerii cunosc întotdeauna metodele de ocolire prin care pot corecta aceste defecte.

Avantajele standardizării pot fi exemplificate cel mai bine comparând strategiile Franţei şi ale Statelor Unite privind ener­gia nucleară. Franţa deţine una dintre cele mai impresionante capacităţi de producţie a energiei nucleare din lume, graţie standardizării. Dacă intenţionezi să angajezi pe cineva care a lucrat într-o fabrică şi îl pui să lucreze într-o unitate de pro­ducţie diferită, acesta se integrează perfect pentru că nu trebuie să mai înveţe nimic nou. în Statele Unite, fiecare fabrică are o sarcină anume. Poate fi mai modernă, dotată cu tehnologii mai noi decât în Franţa, dar totul costă mai mult. Angajaţii sunt instruiţi specific şi nu pot fi transferaţi. Este ridicol.

în mediile de business cu standarde puternice, progre­sul este mai rapid, iar companiile care se pliază pe standarde o duc cel mai bine. De exemplu: Olympus şi Sony au influ­enţat constant standardele din industria camerelor foto di­gitale. Iar acest lucru nu a ajutat niciuna dintre companii. Memoria standard folosită iniţial pentru camere digitale era Compact-Flash, migrând apoi către SD. La început, Olympus a încercat să comercializeze un card „smart media”. Când acela nu a mai evoluat, Olympus (împreună cu alt concurent fără succes, Fuji) a început să viseze la memoria xD, un alt nonsens. în timp ce Olympus folosea Compact Flash-ul standard pentru unele dintre modelele sale high-end, iniţia­tivele sale non-standard afectau practic compania, provocând antipatie în rândul clienţilor.
Acelaşi concept este valabil şi pentru Sony, care insistă să folosească Memory Stick-uri, pentru a-i forţa pe clienţi să plătească mai mult. Nimeni nu apreciază că este manevrat pentru a scoate mai mulţi bani din buzunar, iar Sony înre­gistrează o scădere a cotei de piaţă din cauza încăpăţânării sale. Ce mă deranjează pe mine este faptul că aceste com­panii care insistă să folosească memorii nestandardizate nu dau atenţie tuturor acestor nemulţumiri. Companiile care au respectat standardele - Canon, Nikon şi Panasonic - domină majoritatea categoriilor de camere digitale.

Probabil, cel mai bun exemplu de stardarde care au rezultat în mega-afaceri de multi-miliarde de dolari este industria de semiconductori. Toţi producătorii de cipuri se bazează pe standarde rigide şi totuşi în continuă evoluţie. Dimensiunea straturilor de siliciu este standardizată la nivelul tuturor furnizorilor şi producătorilor de echipamente. Acum se trece la procesul de producţie pe 45 nm; nu 42, 43, 48 sau alte numere ciudate. Uneori, standardele se deteri­orează dintr-un motiv sau altul. De exemplu, în cursa pentru o performanţă mai bună a desktop-urilor, noţiunea de mem­orie standard pentru PC a dispărut. De vină sunt pasionaţii de jocuri mâncătoare de energie şi maniacii creşterii frecvenţei. Rezultatul constă în confuzie şi încetinirea pieţei. Mă întorc cu câţiva ani în urmă: când vroiai să asamblezi un sistem, trebuia să cumperi o placă de bază şi un set stan­dard de cipuri de memorie, cum ar fi PC-100. Nu trebuia să cunoşti viteza sau alte detalii, ci doar să rulezi PC-100.

în prezent, a face un upgrade este ca şi cum ai cumpăra cauciucuri pentru o maşină. Fiecare autoturism pare să aibă propriile dimensiuni şi forme specifice, cu diferite modele de jante. în timp ce agreez ideea de a avea o maşină distinctă, nu pot să nu mă gândesc că, dacă toate maşinile ar fi identice, am putea dezvolta o reţea de transport standardizată. Imaginaţi-vă cum ar fi să aveţi o maşină pe care nu trebuie să o conduceţi; o introduceţi în reţea, indicaţi destinaţia, iar drumul se ocupă de rest. Dar acest vis nu va deveni niciodată realitate atâta timp cât vor exista toate aceste maşini nestandardizate. în plus, nimeni nu mi-a explicat niciodată de ce aproape fiecare telefon mobil are o mufă de încărcare nestandardizată. Sau de ce există atât de mulţi conectori USB diferiţi. Dar răspunsul îl ştiu şi singur: pentru a ridica preţurile şi pentru a te face să plăteşti mai mult de fiecare când vrei altceva. Minunat.

Popularity: unranked [?]

Articole asemanatoare

  • Nu este Articole asemanatoare

Leave a Reply

Advertise Here